Doar noi doi

Capitolul 21

-Ce a fost în capul tău?!o întreb furioasă pe Luna după ce am venit de la micul de jun.

De ieri până astăzi s-au schimbat multe lucruri.

Ginny Weasley a încercat să fure sabia lui Godric Cercetaș din biroul lui Plesneală împreună cu Neville și Luna,însă au fost prinși în timp ce fugeau pe scări.

Datorită faptului că în seara asta este lună plină,emoțiile mi se amplifică.

-Dacă ai fi fost aici în ultimul timp,ai fi știut.

-Luna,ești prietena mea cea mai bună...

-Serios,Chelsea?În ultimul timp ai cam uitat asta.

-Știi prea bine că am fost dată peste cap în ultima perioadă!M-am reîntors aici și acum locuiesc în camera lui,mă presează examenele de la sfârșit de an,acum ceva timp a fost ziua lui,și chiar atunci când credeam că sunt fericită cu Terence Higgs,a plecat și el!Să nu mai menționez faptul că familia mea îmi ascunde ceva...

Când am rostit ultima propoziție,Luna s-a cutremurat de parcă un val de frig a venit pe coridor.

-Ce-ai pățit?

-Nimic,răspunde calmă.Îmi pare rău,Chelsea,serios.Ginny nu mi-a spus motivul pentru care a vrut sabia,iar eu și Neville...ei bine...

Liniște.

-Plesneală ne-a pedepsit.Nu mai putem merge diseară la bal.

-Ce pedeapsă?o întreb în timp ce ajungem în fața portretului de la Camera Perfecților.Fizzy Wizzy,spun parola și intrăm.

-Ne ducem cu Hagrid în Pădurea Interzisă.Nu o să fie așa de rău,nu?Doar suntem cu Hagrid.

-Știu și eu...acum că Cap de Mort e la putere,nimic și nimeni nu mai e în siguranță.

Nu i-am spus despre Malfoy sau despre ce simt pentru el întrucât sunt încă confuză.

Totul în ultimul timp a devenit din ce în ce mai greu de suportat.Antrenamentele decurg prost,deși mă străduiesc să mă antrenez zilnic,iar Viperinii sunt acum pe locul al doilea la Cupa Caselor,după un câștig cu a diferență de o sută cincizeci de puncte împotriva Ochilor-de-Șoim.

Am urmărit meciul cu mare emoții,și am văzut un progres frumos și mare din partea lui Lorenzo.Însă ochii mei au fos ațintiți majoritatea timpului asupra blondului cu ochii de furtună.

Eu l-am urmărit pe el,în timp ce alt blond mă urmărea pe mine.

Simțeam privirea lui Terence asupra mea și de fiecare dată îmi venea să vomit.

Cei doi blonzi sunt diferiți.

Nu știu ce simt pentru Malfoy,însă știu că de fiecare dată când sunt cu el,sunt eu însămi.

Dacă aș spune cuiva că în brațele îngrozitorului de Malfoy mă simt în siguranță,mi-ar râde în față.

Nimeni nu îl cunoaște cum o fac eu,însă eu nu mă compar cu ea.

Am văzut sclipirea din ochii lui când mi-a povestit despre ea,chiar și din acele mici cuvinte,mi-am dat seama că încă ține la ea.

Nu o să mă amestec între ei;nu e ca și cum aș avea vreo șansă.

Dar am început să îl privesc cu alți ochi,și jur că mă urăsc pentru asta.

Ceva din mine nu îi rezistă,oricât aș vrea.

După-amiaza a trecut repede cu mine și Luna vorbind și depănând amintiri în camera mea;aveam nevoie de asta,de o prietenă în adevăratul sens al cuvântului.