Doar noi doi

Capitolul 16

-S-a întâmplat ceva?Pari încordată.

După cearta cu Malfoy,am găsit cu greu drumul către Castel,iar la cel mai mic sunet speram să nu fie un animal care m-ar putea ataca.

Am ajuns într-un final la Castel,blestemându-l pe Malfoy tot drumul,și am adormit imediat după ce m-am prăbușit pe pat.

-Nu,sunt bine.

-Sigur?

-Da,Terence,sunt bine.Aici obișnuia să stea tata împreună cu prietenii săi,schimb repede subiectul în timp ce mă joc în părul lui blond.

Nu am chef să îi spun despre Malfoy.

-Serios?Sub pomul ăsta stupid?îmi răspunde făcând cerculețe cu degetele pe piciorul meu.

-Hei,nu-i stupid!îl atenționez.

-Și ce făceau?

A,păi James,tatăl lui Harry îl blestema pe Plesneală.

Uneori îl mai ținea și cu capul în jos.

-Lucruri obișnuite,plictisitoare.Tata era cel mai responsabil dintre ei.

-Se pare că l-ai moștenit la asta.

Nu doar la asta,Terence.De ai știi tu...

-Ce vrei să spui?surâd.

-Și tu stai aici uneori,răspunde calm.Te-am privit de câteva ori...făcând lucruri plictisitoare,adaugă imediat după ce mi-a văzut expresia ce lasă de dorit.

-M-Mai urmărit?îl întreb înghițind în sec.

-Pe Merlin,Chelsea,nu!sare în sus întorcându-se către mine.Se întâmplă să fi fost aici de câteva dăți,rostește serios.

-Mă rog,întârizem la Ierbologie.Haide.

Oare m-a urmărit?

Chelsea,gândește rațional.

Nu fi stupidă.

Dacă e un criminal care vrea să te omoare mai târziu?

Ar fi avut multe ocazii până acum.

Poate s-au dovedit a fi doar din întâmplare.

Pe la jumătatea drumul către sere sparg tăcerea:

-Îmi pare rău.Nu am fost în apele mele.

-Nu îți cere scuze.Și eu am spus-o de parcă te-aș fi urmărit.

-Suntem ok?îl întreb privindu-l în ochi.

-Suntem ok,îmi răspunde și mă ia de mână.

Restul drumului l-am petrecu vorbind despre meciul Quidditch.M-a felicitat a cincea oară pe ziua de azi pentru felul în care am condus echipa și cum am prins hoțoaica,și bineînțeles că i-am mulțumit de fiecare dată.

Mă simt bine cu el.

Pentru prima dată după mult timp,mă simt bine în preajma cuiva nou.

Elevii erau deja adunați,iar doamna profesoară a sosit câteva minute mai târziu îndreptându-ne toți către sera din sud.

După ce am aruncat o privire în fugă prin seră,disting că Harry,Ron și Hermione nu erau,ceea ce nu le era deloc în fire;cel puțin lui Hermione.

Pot să îl urăsc la infinit,însă nu pot uita anii în care noi am fost prieteni,când ne înțelegeam de minune și eram de nedespărțit,așa că mă întrept către Ginny.