Doar noi doi

Capitolul 10

   În dimineața următoare m-am trezit devreme și am vrut să ies afară pentru a face o plimbare,cum obișnuiam odată,însă vremea nu este de partea mea.Vântul bătea domol,luând prin aer toate lucrurile mărunte aflate în calea sa,iar norii negrii se adunau pe cerul ușor întunecat.

   Încă vreau să înțeleg de ce Malfoy a reactionat în halul ăla aseară din cauza unei tăieturi făcute de o foaie de hârtie,însă cel mai important este de ce am simțit că mă sufoc cât timp eram complet conștientă.

   Era ca și cum aș fi simțit prezența  unui atac de panică,însă totuși a fost în mintea mea?

   Nu am mai avut de mult timp atacuri de panică.

   În momentul în care privirile noastre s-au intersectat,totul s-a transformat într-o furtună.O furtună din care în zadar încercai să scapi,căci te ademenea înapoi mereu.

   Încep prea mult să mă gândesc la el,iar eu nu-mi permit asta.

   Am mers la micul de jun,mâncând niste pâine prăjită cu ou și costiță și am băut niște ceai privind din când în când tavanul întunecat vrăjit.Pe Luna nu am zărit-o la masa celor de la Ochi de Șoim,însă pacostea de Cho Chang era prezentă râzând cu poftă.

   Ce n-aș da să-i șterg zâmbetul ăla tâmp de pe față.

   De asemenea nici Victoire sau Teddy nu erau prezenți și încep să îmi fac griji.Nu i-am mai vazut de ceva timp,iar Teddy pare din nou rece.

   Nu  vreau să ajungem din nou în  situația în care nu ne vorbim.Poate că voi credeți că relația noastră e perfectă,însă vă înșelați amarnic .Sunt perioade și perioade,iar în ultimul timp cele rele se pare că s-au reîntors.

   Ultimul lucru pe care vreau să îl fac este să mă cert cu Teddy.

   Suntem gemeni,avem o legătură specială,însă totodată suntem diferiți.

   Data trecută când nu ne-am vorbit,a fost atunci când Ced a murit.El și-a  pierdut prietenul cel mai bun,iar eu partenerul de viață.Mulți au spus că ce aveam noi era doar o dragoste de copii,însă am simțit pur și simplu că el este alesul.Am vrut să le dovedim contrariul.Am vrut atât de mult să le arătăm că se înșală..însă nu s-a mai putut.

   Eu aveam să intru în Echipa Națională de Quidditch,iar el avea să mă urmeze sau să devină Auror.

   Avea toate calitățile.

   Acea perioadă a fost în totalitate cea mai grea.Am ales să mă închid în mine și să nu vorbesc.Nu puteam pur și  simplu.Îl vedeam peste tot.Era oriunde.Cand închideam ochii îl visam,iar când stăteam trează îl vedeam peste tot.Teddy s-a îndepărtat nu numai de mine,ci și de mama și tata.A fost o perioadă grea pentru amândoi,iar atunci când ne-am întors  la Hogwarts...

   Era peste tot,însă nicăieri.Amintirile cu el mă loveau la fiecare pas pe care îl făceam și simțeam că cedez.Voiam să cedez,însă i-am promis că voi trăi pentru amândoi.I-am promis că voi fi fericită,însă niciodată nu voi mai fi cu adevărat.

   L-am cautat în fiecare persoană pe care am întâlnit-o.

   Nu l-am găsit.

   Nu îl voi găsi.

   -Rămâne la doisprezece azi,da?mă întreabă Lorenzo în timp ce ne îndreptăm către cele două ore de Istoria Magiei.

   -Da,cu siguranță.

   Lorenzo m-a prins din urma în timp ce mă îndreptam către oră,și fiindcă  are aceeași ora am decis să mergem împreună.

   Băiatul cu părul castaniu mi-a căpătat  încrederea în scurt timp,însă poate greșesc fiindu-i prietenă în așa timp scurt.Dar uneori,persoanele noi cunoscute sunt mai de încredere decât cele pe care le cunoaștem de-o viață întreagă.