Doar noi doi

Capitolul 13

Au trecut câteva zile de când Terence m-a sărutat pe holurile școlii.Am tot încercat să-l evit cât am putut de mult,iar la orele pe care le-am avut în comun am stat cu Lorenzo.

Ieri Viperinii și-au ales noii membrii ai echipei de Quidditch,iar spre fericirea mea Lorenzo a intrat.Însă sunt nevoită să îi bat echipa pentru a câștiga.

Am avut ghinionul ca să stau odată și cu Draco,însă am încercat să nu-l bag în seamă.Pansy mi-a ținut puțină companie până să sosească Lorenzo și pot spune că este o fată ciudățică,dar mă refer doar la aspectul fizic.Poartă mai mereu haine scurte precum fustele verzi și topurile,însă nu îi pot nega frumusețea.

Fata asta chiar este frumoasă.

În diminețile precedente nu am coborat la micul de jun,însă am rugat-o pe Luna să îmi i-a la pachet dacă aveam ore în comun și l-am evitat pe Teddy deși a încercat să vorbească de câteva dăți cu mine și fiecare "discuție" s-a terminat prost cu mine țipând la el.

Nu am mai plâns și cred că ăsta e un nou început.

Zilele au decurs normal.Orele decurgeau plictisitor,profesorii reamintindu-ne mai tot timpul că examenele finale sunt importante și trebuie să învățăm pentru a le trece cu brio.Antrenamentele însă au devenit din ce în ce mai perfecționate.

Seara,după ce patrulam cu blondul,mă ocupam de muntele de teme și de învățat sfârșind de fiecare dată după miezul nopții singură și obosită,iar după ce ajungeam în pat adormeam buștean.

Se pare că în ultimele zile,Malfoy a fost mereu prezent chiar și la ore,iar pentru următoarea săptămână avem de făcut o poțiune pentru ora lui Plesneală,iar cel mai probabil vom lua notă maximă,întrucât sunt totuși în grupă cu elevul său preferat.

Ziua de vineri este una senină,eu,Luna,Neville și Lorenzo făcând o plimbare prin Pădurea Interzisă.

Vuietul vântului se face auzit prin ramurile copacilor înalți,iar pașii pe care îi facem rup câteva crenguțe de pe jos.

-Hei,Enzo,l-ai cunoscut pe Neville,așa-i?îl întreb în timp ce ne așezăm.

-Am avut câteva ore în comun,ridică din umeri pentru că l-am cam obligat să vină cu noi.Ea la ce se uita?întreabă referindu-se la Luna.

Luna se ridică pășind în față cu o bucată de carne crudă pe care o aruncă lăsându-o să cadă pe pământul acoperit de frunze.

-La Thestrals.

-Poftim?mă întreabă confuz ridicându-și sprâncenele.

-Doar persoanele care au vazut moartea îi pot vedea.

-Tu îi vezi,nu-i așa?mă întreabă privindu-mă cu compasiune.

Nu întreba în ce fel am văzut moartea,te rog.

-Da,îi văd,murmur unindu-mi buzele într-o linie subțire.Nu mă privi așa,schimb subiectul repede.

-Cum te privesc?spune în timp ce Neville i se alătură Lunei care mângâie animalele mortii.

-Cu...milă.OH DOAMNE!

Îmi măresc ochii undeva în spatele lui Lorenzo în timp ce mă privește confuz întorcându-se la rândul său.Terence se apropie vorbind cu Cho Chang și observ că zâmbesc.

-Ce s-a întâmplat?

Nu apuc să îi răspund pentru ca el intervine.

-Bună,Chelsea.

-Oh,h-hei Terence.Nici măcar nu te-am văzut,mă bâlbâi în timp ce Lorenzo surâde iar eu îl înghiontesc.

-Te-ai pierdut?intervine brusc serios.