Un Terence pe jumătate dezbrăcat apare în raza mea vizuală încercând să se elibereze din strânsoarea ce îl leagă de bancă.
-Ce faci aici?pufnesc eu în timp ce mă controlez în a nu râde prea tare.
Privirea sa se fixează asupra mea și văd cum din ochii săi ies scântei atunci când își dă seama că sunt eu.
-Pe Merlin!Chelsea,n-ai idee cât mă bucur să te văd!
Băiatul cu părul blond îmbrăcat doar în pantaloni care stau așezați alene pe șolduri încearcă să rupă funia de care este legat de una dintre bănci cu dinții în timp ce eu mă abțin să nu râd gălăgios,pentru că Doamna Norris ar fii mai mult decât încântată să ne facă o vizită împreună cu Filch ca mai apoi să ne de-a o pedeapsă pe cinste.
Pășesc către el și mă așez în fața sa în timp ce Terence ridică din sprâncene.
-Ce faci acolo?Ajută-mă!spun el în disperare.
-Știu și eu...puțin amuzament nu strică.Deci spune-mi...cum ai ajuns în situația asta?îi răspund gesticulând spre el.
-Te amuză situația,nu-i așa?pufnește el.Niște elevi din anul trei mi-au jucat o farsă,dar o sa plătescă ei și vom vedea cui îi mai arde de farse.
-De ce nu ți-ai folosit bagheta?
-Pentru că e acolo!spune și își îndrepată capul jos în dreapta și zăresc bagheta sa stând pe podea.
-Pe bune?Niște elevi din anul trei?Te înjosești,Terence.
-Mă eliberezi în seara asta sau putem aștepta până dimineață?pufnește dezaprobator.
-Hmm...prima oră mâine am Farmece și dacă nu mă înșel,și tu ai la fel,deci a doua variantă devine palpitantă,glumesc eu.
-Haideee,Chelsea.Te rog.
Mă ridic de pe jos și ridic bagheta în sus făcând o rotire și spun câteva cuvinte ca mai apoi frânghiile să dispară și Terence să fie liber.
-Mulțumesc,spune el și se ridică pentru a-și lua bagheta.
Nu pot decât să râd și asta observ că îl deranjează pentru că până la urmă a fost păcălit de niște elevi mai mici decât el,însă toată situația rămâne amuzantă.
-Crezi că e amuzant,nu?Vino aici atunci!
Nu realizez ce vrea să spună însă în următoarea clipa se năpustește asupra mea gâdilându-mă între coaste.
Mâinile sale sunt puțin reci simțind asta prin haroracul meu înfiorându-mă puțin,însă îmi revin repede și râd până nu mai pot.
-În-Încetează,spun cu greu printre hohotele de râs.
Se poziționează în spatele meu și încetează coborându-și mâna până când ajunge pe șoldurile mele.O senzație stranie îmi cutreieră tot corpul când îi simt respirația caldă sacadă pe gâtul meu.
Nu știu cum să reacționez.
M-a bulversat complet.
Nu m-am mai apropiat de cineva atât de mult înafară de Cedric.
Cu Ced totul era ușor.
Mereu ne înțelegeam din priviri.
-Ce-ce faci?mă bâlbâi eu.
-Shh!spune și îmi pune mâinile la gură trăgându-mă într-un loc puțin mai retras din clasă.
Nu înțeleg ce se întâmplă pe moment,însă apoi aud mieunatul Domanei Norris care probabil se apropie de noi.
आप पढ़ रहे हैं
Doar noi doi
सामान्य साहित्यHai să fim,fără ca ei să știe.Doar...hai să fim noi doi. Chelsea vedea iubirea în inimile goale.Doar văzând-o cum zâmbește,fața ta se lumina.Era un izvor plin de fericire.Viața a pus-o de nenumărate ori la pământ,însă de fiecare dată a găsit pute...
