Doar noi doi

Capitolul 11

Vremea de afară s-a mai domolit.Aerul a devenit mai cald,norii se împrăștie ușor iar vântul a încetat din a mai bate.

În zilele ploioase este cel mai greu să joci Quidditch întrucât picaturile calde de ploaie căzute din norii furtunoși se amestecă cu vântul meschin făcând totul nevizibil.Deși purtăm ochelari și tot echipamentul,este destul de greu.

Cel mai greu este pentru Căutători,căci hoțoaica aurie se poate îndrepta sus în cer și te poate lovi fulgerul.Harry a pățit asta când echipa noastră a câștigat,deși Ced a încercat să anuleze meciul zicând că nu am câștigat corect,iar mătura sa a fost făcută bucățele de către Salcia Bătăușă.

În subsol orele mereu decurg urât,poate și din cauza lui Plesneală care îi suporta doar pe Viperini,iar în zilele ploioase,cum a fost astăzi,e și mai greu căci întotdeauna este frig.

I-am suportat aproape două ore toanele lui Plesneală și la un moment dat mi-a reproșat că referatul nu e scris bine,punându-mă să îl rescriu,iar Malfoy,ca în unele dăți nu era prezent așa că Lorenzo a stat în locul lui făcând o companie plăcută.

După ce am ieșit din sala de clasă,mi-am permis să mă bucur câteva secunde de razele soarelui timide pentru că Plesneală mereu închide jaluzelele.

De parcă e un vampir.

Mereu am fost printre elevii ce îi îndrăgește cel mai puțin,în frunte aflându-se Harry,pe motiv că tata este un om-varcolac.Nu a spus asta direct,însă tata mi-a explicat de ce se comporta urât cu cei pe care nu îi simpatizează.

Consider că nu este important că suntem oameni-lupi,căci nu ne diferențiem față de ceilalți cu nimic,pe lângă blestemul pe care îl purtăm de când ne naștem până când murim.

Nici noi nu am vrut asta.

Îmi i-au rămas bun de la Enzo și mă pornesc în al căuta pe Teddy.Are multe de explicat.

Cu pași mari mă îndrept către Marea Sala sperând să îl găsesc mâncând sau adormit pe masa,însă nu este așa.

Arunc o privire mai lunga la masa noastră și îl zăresc pe Newt așa că merg la el.

-Hei,Newt.L-ai văzut pe Teddy?

-Bună,Chelsea.Cred că s-a dus în Turn.S-a întâmplat ceva?îmi răspunde în timp ce lasă furculița jos.

-Nu,nu s-a întâmplat nimic,mint eu.Mersi.

Cu acestea fiind spuse mă duc țintă către Turnul Astropufilor traversând jumătate din castel.

Dau peste câțiva Viperini,însă nu mă obosesc să-mi cer scuze și continui să merg până când cineva mă trage de braț.

-Esti ok?

Rămân confuză până când îmi dau seama că Terence este cel care m-a tras de braț.

-Da,dar trebuie să plec,îmi cer scuze,murmur.

-Sigur?

-Da,Terence.Acum dacă mă scuzi,trebuie să plec.

Dă aprobator din cap și se întoarce vorbind cu alți Viperini,printre care se află și Pansy împreună cu Blaise ce îmi aruncă niște priviri dubioase.

Viperini insuportabili.

Fata asta apare peste tot.

Mai ales în cele mai nepotrivite momente.

Ajung într-un final în Camera de Zi după lungi încercări în care m-am chinuit să-mi amintesc parola.Norocul meu este că nimeni nu este în Camera de Zi a Astropufilor,deci am scăpat ieftin.Trebuia să suport întrebări plictisitoare de care chiar nu am niciun chef.