Doar noi doi

Capitolul 8

 

    -De ce?îl întreb speriată.

   Poate că nu Terence i-a spus,însă poate a aflat de la altcineva deși nu cred că mai era cineva înafară de mine,Terence,doamna Norris,care spre deosebire de Șmecherilă e oribilă,și Filch,îngrijitorul castelului.

   -Nu știu,nu mi s-a spus.

   La naiba,Terence!

   -Haide,du-te!Să nu întârzii,continuă el calm.

   -Ne vedem după,Luna.

   Cu acestea fiind spune,mă îndrept cu inima bătându-mi cu putere spre biroul lui McGonagall pentru a afla de ce am fost chemată și dacă evenimentul de acum câteva seri e de vină.

   Nu sunt obișnuită să mint.Încă de când eram mică,mama m-a învățat că nu e bine să ascund adevărul,însă în unele situații nu ai de ales și trebuie să minți.Sunt o persoană sinceră,spun totul verde în față fără să mă ascund.

   Uneori,adevărul doare.

   Doare al dracu' de tare.

   Niciodată nu am fost mințită așa de tare încât să nu mai am încredere în oameni.Am un cerc restrâns de prieteni,însă nu contează cantitatea,ci calitatea.Știu cum e să fii judecat după prietenii pe care îi ai sau după faptele acestora,deși ești literlmente diferit.

   Eu și Terence ne-am apropiat destul de mult în ultimele zile.Am privit într-o seară apusul împreună și i-am explicat că fiecare apus de soare este diferit și îți  transmite diferite scântei.

   -Un apus reprezintă un sfârșit,nu-i așa?Și fiecare este la fel,mă întreabă el în timp ce privește lung spre lac.

   -Greșit,Terence.Poate că pentru tine reprezintă sfarsitul,însă pentru mine este un nou început și fiecare are o sclipire aparte,țin să-l corectez eu.

   A râs în timp ce eu făceam poze  cu aparatul de fotografiat pe care mama mi l-a făcut cadou înainte de a ajunge pentru prima dată la Hogwarts pentru a-mi face amintiri.

   Al naibii să fii cu râsul tău idiot.

   Văzând ca memoria acestuia este aproape plină,am decis să șterg câteva fotografii,până am dat de...el zâmbind cu gura până la urechi lăsându-și la vedere dantura perfectă.

   Îmi amintec că din acele secunde,când Dumbledore a anunțat că Ced este Campionul de la Hogwarts,zilele sale au fost numărate.

   El nu știa.

   Eu nu știam.

   Familia lui nu știa.

   Nimeni nu știa că la finalul Turnurului el avea să moară.

   Am privit lung la poza cu brunetul pe care încă îl iubesc și am închis aparatul rapid pentru a nu-mi da lacrimile.

   Nu o sa înceteze niciodată să doară,Ced,pentru că nu o să încetez să te iubesc.

   E ciudat,nu-i așa?Dumnezeu ne i-a persoanele pe care le iubim cel mai mult și ne lasă fără aer.

   Viața te doboară fix atunci când te aștepți cel mai puțin.

   Merg pe coridorul care duce la biroul lui McGonagall și îl zăresc pe Malfoy stând deja acolo bătând cu piciorul în pământ.Părul său blond este dezordonat ca de fiecare dată și el este îmbrăcat în ținuta sa obișnuită neagră.I-am observat acest nou stil vestimentar de anul trecut și mă întreb oare dacă îi este cald.