Doar noi doi

Capitolul 10

    Ajunsă în clasă m-am așezat în spatele clasei împreună cu Lorenzo,iar Terence a sosit ceva mai târziu îndreptându-se către mine zâmbind,însă atunci când l-a zarit pe Lorenzo am vazut că s-a simțit puțin jenat și a făcut cale întoarsă.

   Istoria Magiei era,conform părerii generale,cea mai plictisitoare oră cunoscuta vreodată în lumea vrăjitorească.Profesorul Binns,dascălul  nostru fantomă,are o voce stridentă,ca de bondar,care aproape că garanta o somnolență profundă după primele zece minute,sau cinci dacă afară era cald.Niciodată,în acești șapte ani,nu și-a schimbat modelul lecțiilor,ci le preda încontinuu,în timp ce noi luam notițe,sau mai degrabă privim adormiți  în gol,însă în ciuda tuturor am reușit să trec cu brio examenele.

   Astăzi suportăm o ora și jumătate de zumzăit despre războaiele uriașilor.Am auzit destule în primele zece minute,așa că restul orei am jucat Spânzurătoarea împreună cu Lorenzo în colțul pergamentului,în timp ce câțiva elevi luam notițe,Malfoy aflându-se printre ei.

   Următoarele două ore aveam Ierbologie cu profesoara Lăstar,care este de altfel șefa Casei mele.Când am ajuns în seră împreună cu restul colegilor mei,Cercetașii erau deja acolo așteptându-ne la intrare.Hermione,Harry și Ron erau și ei prezenți vorbind în micul lor grup.

   -Bună,Chelsea,mă salută Ginny.

   -Hei,Ginny,îi răspund roșcatei cu ochii căprui.

   Cu Ginny încă vorbesc și mă bucur că cearta cu iubitul ei,Harry,fratele său Ron și Hermione nu ne-a afectat mica prietenie.În plus,mereu nu a considerat-o pe Luna o ciudată și se înțeleg bine.

   Profesoara Lăstar a sosit câteva minute mai târziu și m-a salvat de la o convorbire destul de jenantă cu Ginny.Ora a fost destul de plictisitoare pentru că profesoara ne-a pus să culegem cu grijă bulbii de la niște plante,punându-ne niște cărți pentru că țipătul acestora te poate surzi și mănuși pentru că te pot mușca și poți paraliza pentru scurt timp.Neville,cum este de obicei cu capul în nori,a fost mușcat de una dintre ele și a cazut la pământ fiind dus mai apoi de către profesoara Lăstar în Aripa Spitalului ca să fie vazut de către Madame Pomfrey.

   Neville iubește ora de Ierbologie,însă uneori poate fii cam neîndemânatic,dar în fond este un băiat de treabă care,după părerea mea,o cam simpatizează pe Luna.Nu am apucat să vorbesc cu ea despre Neville,însă știu ca și ea simte la fel pentru el căci i-am surprins de câteva ori fiind apropiați.

   Pășind spre Sala Mare unde urma să mănânc prânzul,mi-am amintit că de fapt trebuie să merg către terenul de Quidditch  pentru a-l ajuta pe Lorenzo.Fac cale întoarsă și intru într-un corp solid.

   -Îmi cer scuze,murmur ridicând privirea din pământ.TEDDY!

   -Chiar eu.Ce ai de țipi?

   -Unde ai fost?îl intreb văzându-i fața adormită dându-mi seama că el nu a fost la ore și a dormit până acum.

   -Am dormit,nu e clar?

   -Știi bine că nu la asta m-am referit.

   -Trebuie să merg la prânz,Chelsea.

   -Teddy,spun în timp ce îl prind de umăr fiind pe cale să plece.

   Îmi desprinde dur mâna încleștată de pe umarul său și pleacă lăsându-mă în mijlocul holului.

   Reacția lui m-a luat prin suprindere,însă el contiuă să meargă liniștit.

   Îmi pun repede ordine în ganduri și plec să-mi iau mătura pentru că am întârziat.

   Voi vorbi după aceea cu Teddy,pentru că are de dat niște explicații.

   Camera de Zi este goala așa că după ce am mers să iau matura de la locul său obișnuit,alerg cu ea în mână până la teren unde Lorenzo deja mă așteaptă echipat.

   -Scuze pentru că am întârziat,nu-mi găseam mătura,mint eu.

   -Nu-i nimic.Nici eu nu sunt de mult timp aici.

   -Bun,un lucru important este să-m spui pentru ce post concurezi,Enzo.Pot să-ți spun Enzo,nu?îl intreb în timp ce urc pe mătura.

   -Bătaci și da,îmi poți spune Enzo,îmi răspunde cu zâmbetul pe buze.

   -Ești cam amabil pentru un Viperin,nu ți se pare?

   -Sunt drăguț cu persoanele care îmi plac,răspunde lejer.

   Rămân bulversată timp de câteva secunde și apoi continui:

   -Ei bine,atunci i-a balonul ghiuleu,dă-mi o bâtă și hai sus!

   Se conformeaza și apoi ne îndreptăm sus.Țin bâta într-o mână și mă îndrept către porțile de fier în timp ce îi fac semn lui Enzo să lovească balonul.

   Cu o lovitură puternică,balonul ghiulea plonjează către poarta de jos aflată în stânga și mă îndrept repede pentru a o apără cu succes.

   -Bun,o lovitura puternică.Să mai încercăm odată,țip pentru a mă auzi.

   După aproximativ patruzeci de minute,loviturile lui Lorenzo s-au perfecționat și a reușit să marcheze niște goluri cu brio.

   -Te pricepi,îi zic în timp ce ne îndreptăm către ora pe Potiuni de la subsol.

   -Am avut un antrenor bun.

   Surâd la spusele lui în timp ce continuăm să mergem.

   -Ești Căutător,nu-i așa?continuă el.

   -Da.

   -Te-am văzut când te antrenai de câteva ori.Joci bine.Eu nu aș putea să văd hoțoaica și să o prind așa de repede ca tine.

   -Mă antrenez destul de mult și mai ales când sunt stresata,îi răspund.Abia aștept să vă bat echipa și să câștigăm Cupa Caselor,spun glumind înghiotindu-l.

   Privirea i se schimbă brusc în una puțin tristă de parcă acest lucru nu s-ar mai întampla,însă de redresează imediat.

   -Mai vedem,Lupin,spune pe același ton.

      Ce părere aveți despre Lorenzo până acum?