Love by mistake

Sentimente spulberate .

Cuvintele Emmei inca ma fac sa cred ca tot ce se petrece e ireal . " Tati ?! " aceste cuvinte urmate de o pauza lunga si priviri intense fara nici o urma de expresivitate , ma fac sa ma gandesc la cat de naiv am fost sa nu imi dau seama ca cel ce credeam ca e un anonim , este chiar Richard . Nu m-as fi asteptat nici macar o secunda ca acest om sa fie un cumparator de prostituate , sa zic asa , mai frumos .
Brusc , gandurile mi se schimba , iar constiinta incepe sa ma mustre cu privirea la greseala pe care am facut-o . Am vandut-o pe Emma , am vandut-o .. Si culmea ca ma simt gol pe dinauntru , ca si cum as fi pierdut ceva din mine . Prostii ! Eu nu simt nimic si nu am nici regrete .
Imi indrept privirea spre Richard , care nici macar nu i-a raspuns Emmei . Era rigid , socat si vizibil tulburat de situatie , iar Emma parea sa aiba aceeasi stare . Sunt hotarat sa rup tacerea .
- Deci tu esti acel cumparator anonim din spatele acestor afaceri cu trafic de carne vie , zic privindu-l autoritar , indreptandu-ma spre el cu Emma , pe care o tineam strans de mana cu putere .
- Ce ironie , nu ? zic cu seriozitate . Sau mai degraba coincidenta pura , domnule Williams . Nu ti se pare ?
Ne-am cunoscut fata in fata exact azi , in ziua in care sunt nevoit sa imi cumpar propria fiica .
- Sa stii ca , a fost foarte usor sa o rapesc pe scumpa ta fiica , zic cu un zambet plin de dispret . Aproape ca reusisem sa ma distrez cu ea , dar neeh , ma gandeam sa mai fie intreaga , special pentru momentul in care o voi vinde .
- Daca as avea influenta asupra ta , te-as impusca chiar acum fara nici o remuscare , pacat insa ca , daca as face asa ceva ar insemna sa imi semnez condamnarea la moarte singur . Esti un misel , Dean , stii ?! spun pe un ton rastit .
- Acuma parca vad o mica asemanare intre tine si Emma . Amandoi stiti sa complimentati o persoana la fel de prost , zic razand si intorcandu-mi privirea spre Emma. , carei voce nu am auzit-o de cateva minute bune .
- Emma draga , de ce nu vorbesti cu tatal tau ? Uite , e chiar aici , acum ai ocazia si te asigur ca o vei avea in fiecare zi , zic cu un zambet fals .
- Da-mi drumul , monstrule ! zic smucindu-ma din stransoarea ce mi-o aplica cu atata duritate . Nu vroiam sa vorbesc cu el si nici nu puteam sa il mai privesc pe Dean . Din momentul in care l-am vazut pe tata am stiut ca voi pleca . Dar totusi , cu ce scop ?! Poate o sa-mi fie mai bine din nou cu tata .. Si asa , Dean e un monstru ce m-a vandut fara resentimente . Singurul lucru ce ma bucura in clipa aceasta e ca , acest cumparator , e chiar tatal meu .. Da , tatal meu pe care nu l-am vazut de ani intregi si care nu s-a sfiit nici sa ma sune macar .
- Haide , ca nu am timp sa stau si sa astept pana te hotarasti sa-ti revendici odrasla , zic cu sarcasm , moment in care o imping pe Emma pana in dreptul lui , ea cazand in genunchi . Am treburi mai importante de facut .
- Esti bine copila ? o intreb in timp ce o ajut sa se ridice de jos .
- Nu ! Nu sunt bine ! Am atatea intrebari sa iti pun .. Du-ma te rog acasa .. Te rog , tati .. Eu nu mai pot sa indur atatea lucruri .. Du-ma te rog , acasa .. zic arucandu-ma la pieptul tatalui meu , simtind cum mainile lui ma cuprind intr-o imbratisare .
- Poti sa pleci , Richard . Nu am nevoie de banii tai pentru aceasta copila . Ai auzit-o doar , are intrebari . Ar fi pacat sa nu ii raspunzi la ele cat mai repede posibil , spun intorcandu-ma spre masina mea in care ma urc fara sa bag in seama daca a mai zis sau nu ceva . Simt ca ceva ma opreste si ma indeamna sa fug si sa o iau cu mine . Dar nu inteleg de ce simt acest lucru . Privesc in urma mea si observ cum masina in care era acum Emma pornise . Am gresit ca am vrut sa o vand . Am gresit tot timpul . Orgoliul meu ma distruge , facandu-mi inima sa bata din ce in ce mai tare din cauza nervilor pe propia-mi persoana . " monstrule ! " , e un cuvant , dar unul ce ma pune pe ganduri . Nu am simtit pentru nici o fata , niciodata nimic , dar de cand a aparut ea , eu nu mai stiu cine sunt . Trebuie sa vad unde o duce !

- Chris ! Urmareste masina lui Richard .
- Desigur , zic pornind pe urmele acelei masini .

Dupa minute de liniste si de emotii ce imi strabateau corpul , imi fac curaj sa rup tacerea .
- De ce nu m-ai cautat niciodata ? Macar sa ma suni o data ! O singura data ! Credeai ca daca ma tii inchisa vei rezolva ceva ? Sau ai facut-o intentionat ? zic privindu-i cu ura , expresia plina de indiferenta .
- Emma , am avut probleme . In plus , nu te-am cautat fiindca imi faci rau . Doar simpla ta prezenta imi face rau , asa ca mai bine nu te-am mai cautat . Dupa ce m-am despartit de mama ta , tu erai singura care imi amintea zilnic de acea femeie ce mi-a ruinat fericirea ! De cand ai aparut tu pe lume au inceput si problemele dintre mine si mama ta ! Emma , eu nu te iubesc .

Inghit in sec si ma chinui sa uit ultimele cuvinte ce imi par atat de ireale , cel putin vroiam sa fie un vis urat din care sa ma trezesc si sa fie totul bine . Pacat ca , acele cuvinte se dovedesc a fi reale . Durerea pe care o simt e mai mare decat cea a unor gloante ce iti strapung corpul , simt cum inima mea e franta si neputincioasa in fata tuturor evenimentelor ce au avut loc in ultimul timp . Viata mea e ruinata . O spun din tot sufletul ca asa e . Insfarsit am aflat ca nu ma iubeste nici chiar taticul meu , de la care asteptam un telefon macar , chiar si o data pe an m-as fi bucurat daca ma suna , doar sa stiu ca cineva se ingrijoreaza pentru mine . Sa stiu ca ii pasa si ca ii e frica sa nu ma piarda . In schimb , am aflat ca sunt o povara . Sunt un rebut infernal , care nu merita nici macar un strop de dragoste .

- O sa te duc inapoi la vila unde ai crescut . Stai linistita , iti voi trimite banii necesari si tot ce ai nevoie ca sa nu duci lipsa de nimic . Dar nu imi mai spune niciodata " tata " .
- Poti sa stai linistit .. Nu iti voi mai spune tata .. niciodata . Promit ! zic cu lacrimi in ochi .
- Ma bucur , spun cu nepasare , moment in care constat ca am ajuns in fata casei . Ma dau jos din masina , asteptand-o si pe Emma sa coboare .
- Si acuma ? Ma lasi singura aici .. ? intreb cu o voce tremuranda .
- Defapt , da . Uite cheile . Te rog , Emma , sa nu ma cauti vreodata . Uita de mine si iti va fi cu siguranta mai bine , spun intorcandu-ma spre masina , dar fiind intrerupt de vocea ei .
- Sper ca macar tu vei fi fericit , oriunde vei fi si sper .. sper din toata inima sa nu fii vreodata ranit de nimeni si sa nu sti ce inseamna sa pierzi o parte din tine de doua ori . Deoarece , doare . Prima data , am pierdut o parte din mine cand Dean , dupa ce ca mi-a dat sperante care s-au dovedit a fi minciuni , cum ca ar tine la mine , ca mai apoi sa ma vanda , iar a doua oara .. a doua oara am pierdut inca o parte din mine cand mi-ai zis ca tu nu ma iubesti .. Vreau sa fi fericit .. Ai grija de tine .. zic cu lacrimile ce imi udau obrajii .

Am privit-o pret de cateva secunde . Ii citeam durerea in privire , dar nu aveam de gand sa ii mai vorbesc . Am urcat in masina , fara sa privesc inapoi .

Am urmarit tot ce sa intamplat intre Emma si tatal ei . Iar acum o vad cum intra in curte , indreptandu-se spre intrarea in casa . Era ravasita si nu doar din vina mea . Inca nu pot sa imi dau seama ce simt pentru ea , dar stiu ca orice ar fi acest sentiment , nu m-a lasat sa plec . Dar nici sa raman nu as vrea . Nu mai inteleg ce vreau .
Drace ! Am facut cea mai mare greseala ca am vrut s-o vand !