Tradarea .

401 8 0
                                    

Il vad cum ma priveste , si simt cum obrajii imi iau foc sub privirea lui , ce ma patrunde . Imi las privirea in pamant si ma intorc spre scari cu scopul de a merge in camera mea . Nici nu apuc sa ma intorc bine , ca ii simt mana prinzand-o pe a mea intr-o stransoare puternica .

- Doresti sa pleci undeva ? zic privind roseata din obrajii ei .
- Vroiam .. pai defapt ..
- Ascult .
Ce speriata e fata . Ma bufneste rasul , lucru ce o face sa roseasca si mai tare si sa isi zbata mana sub stransoarea ce i-o aplic .
- Vroiam sa merg pana sus .. sa imi iau alte haine , zic eu cu o voce tremuranda si desigur mintindu-l .

Imi era frica de el .. Si in plus , urma sa iau masa cu rapitorul meu , lucru ce nu ma prea incanta . Imi intorc stanjenita privirea spre el , dar fara sa mai zic nimic .
- Dar ce au hainele astea ? Sunt prea scumpe pentru tine sau ce ? zic eu razand sarcastic , ca mai apoi sa o trag dupa mine , bruscand-o putin .
- Hei ! Sunt pe tocuri , totusi , domnule duritate , zic nerealizand prostia pe care am facut-o .
Il vad ca se opreste si se intoarce brusc spre mine moment in care simt o usturime pe obraz . Mi-a dat o palma nesuferitul .. Nu pot sa cred .. Cu toate ca acasa stateam inchisa , nimeni nu ma mai lovise vreodata si totusi aici traiesc un al II lea cosmar .
- Asta e ca sa nu mai ridici tonul la mine . Cine te crezi ?! Sau crezi ca esti la tine acasa ?! Ai grija ce faci , mai sfideaza-ma o singura data si iti promit ca o sa te chinui rau de tot , zic privind-o cu dispret si o trag dupa mine pana in bucatarie , aruncand-o pe un scaun .
O vad ca se sterge la ochi , si cred ca ar vrea sa planga dar se abtine . In plus daca e sa fiu mai realist in vreun fel , rochia de pe ea ii sta chiar bine . Viitorul cumparator sigur va fi incantat de domnisoara . Pacat ca nu stiu cine e , fiind anonim , dar voi afla cand i-o voi inmana .
- Miruna , draga , cred ca Emma va sari peste cina , doar nu vrea sa se ingrase , nu Emma ? zic in timp ce un zambet plin de sarcasm mi se iveste pe fata .
- Domnule .. nu cred ca Emma v-a gresit atat de mult incat sa nu o lasati sa manance .. Si asa azi nu a mancat nimic si cred ca e lihnita , zic eu in incercarea de a-l inbuna .
- Sa treaca de la mine de data asta , dar daca imi mai greseste catusi de putin .. Hmm , nu cred ca vrea sa stie ce o asteapta .

Vreau doar sa fiu iubita si tratata frumos .. Cer chiar atat de mult ?! Nu mai suport .. Simt ca viata asta nu e pentru mine ..
Ii vad privirea cum o cauta pe a mea discret , dar nici de ciuda nu ma incumat sa ma uit la el . Miruna aduce tavile cu mancare si ne aseaza farfuriile si tacamurile , apoi se aseaza si ea la masa aproape de mine , Dean stand la capul mesei .
Dean .. ce nume frumos .. Cum pot barbatii sa fie asa fiare ? Ma refer si la tata .. nici nu ma cauta de ani buni sa vada daca mai traiesc , doar imi trimitea bani si cele necesare si uite ca eu tot ma gandesc la el .. Si acuma incep sa ma gandesc si la Dean .. De ce oare o fac , cand el ma trateaza ca pe un nimic , pe langa ca da in mine ca un dement . Off .. As vrea .. Nu conteaza ..
Mai bine incep sa mananc , deja atrag privirile asupra mea si nu am nevoie de inca o palma .
- Mhm , mancarea e foarte buna , Miruna . Ca deobicei defapt , zic cu o privire satisfacuta .
- Multmesc , domnule Williams . Incerc sa fac tot ce imi sta in putere pentru a va multumi , mai ales dupa ati avut o zi lunga si plina de afaceri , zic eu zambind .
Imi intorc privirea spre Emma , reusind sa surprind cum o lacrima ii paraseste ochisorii atat de nevinovati .. Nu indraznesc sa spun nimic de frica lui Dean , care sigur ar fi reactionat dur , si ma grabesc sa strang tacamurile , dat fiind ca toti au terminat . Ma ridic si iau vasele pe rand , indreptandu-ma spre camera unde spal vasele , astfel ca ma retrag politicos de la masa .
- Domnule Williams si domnisoara Emma , va doresc o seara frumoasa si va multumesc pentru ca am cinat impreuna .
- Vai , Miruna ! noi ar trebui sa iti multumim pentru cina delicioasa cu care ne ospatezi mereu , zic eu uitandu-ma la reactia Emmei . Dar era ingandurata , nici nu cred ca a bagat de seama discutia mea cu menajera .
Ce o fi in neregula cu fata asta ! Tacerea ei imi urla in timpane si ma face sa o iau razna . Nu ca nu as suporta linistea , dar ea e mereu ingandurata si foarte plangacioasa . Nu suport oamenii slabi .
Ma ridic de la masa si ma indrept spre ea , care tresare la atingerea mea , privindu-ma nedumerita si speriata .
Are niste ochi foarte frumosi , verzi , ce stralucesc ca doua bijuterii in razele soarelui . Aproape ca ma pierdusem cateva clipe in ochii ei . Ce naiba e cu mine ?! E doar o fata ca toate celelalte .
Nu mai zabovesc si o ridic fortat de pe scaun moment in care fata nici nu ma mai priveste .
- Haide sus , e timpul sa dormi , zic cu dezgust si o trag dupa mine pe scarile ce duc la etaj , lasand-o in fata camerei , moment in care ma indepartez . Ceva parca ma face sa ma intorc sa vad ce face , dar aud cum usa se deschide si probabil ca a intrat deja in camera , dar totusi ma intorc si vad ca inca era in pragul usii cu privirea atintita spre mine .
- Intra in camera odata ! strig cat de tare pot si o vad cum intra grabita trantind usa .
Ma indrept spre camera mea , dar privirea ei imi ramase intiparita in minte . Ce e in neregula cu mine ?!
Adevarul e ca e o femeie frumoasa . Pacat ca trebuie sa o vand . Eu nu imi dezamagesc clientii . Ma las in pat si incerc sa adorm .
Chiar inainte sa adorm aud pasi mergand intr-un ritm alert . Doar nu e e ..
O omor daca e Emma !!
Imi iau pistolul din sertar si ies din camera , cand in fata mea stateau 5 insi bine inarmati si cu o privire nu prea draguta . Nu dureaza mult si o vad pe Emma in bratele unuia dintre ei , doar ca nu era treaza , din contra . Dar cum naiba au intrat ?! Conacul meu e bine pazit , doar daca nu .. Nu are cum ..

Love by mistakeDonde viven las historias. Descúbrelo ahora