Reintalnirea

Povestea Noastra {Intalnirea-cap IV}

L-am privit incontinuu fara sa clipesc. Am zambit larg realizand ca nu s-a schimbat prea mult, era acelasi Vlad inalt si slabut, dar superb.  Trasaturile fetei erau la fel de dulci, doar mai amture, iar privirea ii era vesela ca intotdeauna. Ochii aceia caprui si mari aveau o stralucire aparte.. ca atunci cand esti indragostit.

S-a oprit in fata mea privindu-ma jucaus.

-Esti chiar tu Mel? Doamne ce mare te-ai facut piticanie..

I-am observat acelasi zambet strengaresc pe care-l avea si Stefan. Stiti cum zambim atunci cand suntem indragostite, nu? Avem acel zambet prostesc pe fata mereu.. Ei bine, asa il priveam eu pe Vlad.

-Ma vei imbratisa sau nu?

L-am intrebat pe un ton putin amuzant. Chiar daca nu ne-am vazut de mult timp, la urma urmei am fost cei mai buni prieteni, deci inca imi permiteam sa vorbesc cu elc a de obicei. M-am ridicat in picioare deschizand bratele larg si imtand o scena cu slow down, gen acelea de la srasitul filmelor siropoase. Imediat dupa gestul meu l-a pufnit rasul si si-a incrucisat bratele incercand sa faca pe smecherasul.

-Nu stiu daca sa te imbratisez. Acum esti atat de.. nu stiu.. atragatoare? Da asta-i cuvantul. Si s-ar putea ca tentatia sa fie prea mare si sa doresc sa te sarut..

Inima parea sa mi s efi oprit pentruc ateva clipe. Nu mai puteam vedea nimic din ce se afla in jurul meu.. Il vedeam doar pe el sarutandu-ma..

El nici nu-si imagina cat de mult as vrea sa fiu sarutata de buzele lui mici si carnoase.. Care pun pariu ca erau si fine.. Erau perfecte.

Cred ca ma holbam la buzele lui, pana in momentul in care l-am auzind chicotand si apoi l-am simtit imbratisandu-ma. Se pare ca doar glumea cu sarutul. Si eu cat de mult mi-as fi dorit..

L-am strans in brate, da rnu simteam nici o vibratie din partea lui.. Aveam impresia ca ma imbratisa un frate..

M-am asezat din nou pe nisip, iar el s-a asezat langa mine..

-Mai inainte de toate vreau sa-ti arat surpriza.

Ah, da . Surpriza. Eram atat de nerabdatoare sa o vad. Oare ce avea pentru mine? Am privit in toate partile cautand presupusa „surpriza”, iar dintr-o parte am vazut pe cineva apropiindu-se. Era o domnisoara inalta, supla, cu forme de fotomodel si cu parul blond foarte lung si ondulat. Avea un zambet gingas, feminin si niste ochi albastii stralucitori. Ma uitam la ea fara sa-mi dau seama ce cauta ea acolo. La locul nostru secret. De unde stia de el? Se presupunea ca e secret, nu? Doar eu si Vlad stiam de el. Bine.. si Stefan.

-Mel, vreau sa ti-o prezint pe prietena mea. Nati. Mi-a spus ridicandu-se si prinzand-o pe frumoasa Nati de mana.

Asa-zis-a prietena a lui mi-a zambit larg intinzandu-mi mana, dar eu nu ama vut nicio  reactie. Ina cel moment ma simteam ca un trup aprasit de suflet. Nu puteam sa  imi dau seama de nimic. Eram pustie. Parca cineva mi-a scos inima, iar eu, ca printr-o minune continuam sa fiu in viata.

-Mel! Meeeel! Ce-i cu tine? Melenă!?!?!

Cineva incerca sa-mi strige numele in soapta. Acea voce mi se parea foarte cunoscuta. Am deschis ochii si am privit in stanga. Erau colegii mei de banca, Ruth si Bogdan, care incercau sa ma trezeasca.

AM ramas putin pe ganduri.. A fost doar un vis? Dar aprea atat de real.. Cum am putut sa vizes in doar 15 minute de somn?

Mi-am scos repede telefonul si m-am uitat la mesaje primite. Da. Mesajul era acolo si l-am primit doar cu.. 30 de minute in urma. Era totul clar. Nu aveam cum sa ma intalnesc deja cu Vlad daca eu inca eram la scoala. Cred ca ma preocupa prea tare gandul ca azi in sfarsit o sa-l vad din nou.

Ruth imi tot explica ceva, dar nu puteam auzi nimic, eram prea fericita si in acelasi timp ingandurata incat ii puteam vedea doar buzele miscandu-se si privirea-i putin confuza. Sigur imi zicea din nou ceva despre prietenul ei, cel cu care se cearta aproape in fiecare zi. Dadeam aprobator din cam la fiecare cateva secunde, da in minte aveam doar acel vis. Daca Vlad chiar are o prietena? Daca prietena lui era surpriza pe care mi-o pregatea> Nu. Nuc red ca puteam sa suport asa ceva.

In acel moment am decis sa aman intalnirea, asa ca i-am dat un mesaj in care i-am scris ca nu ne mai putem vedea azi pentru ca nu ma simt prea bine.

Au trecut doua ore, iar el nu mi-a raspuns la mesaj. Sunt sigura ca s-a suparat.

-Meluţă! Toata ziua ai tacut.. Ce-ai patit?

Vocea subtire si totusi puternica a lui Ruthm-a scos din gandurile care nu-mi daddeau pace.

-N-am patit nimic. Ma gandeam ca... am pofta de niste clementine. M-am scos imediat zambindu-i lui bogdan cu subanteles. Stiam ca mereu are clementine, portocale sau banane in ghiozdan si daca tot am pomenit, parca chiar mi se facuse pofta.

-Poftim Melenă. Mi-a intins o clementina privindu-ma cu ochii aceia de catelus nevinovat. Bogdan era unul dintre cei mai vanati baieti din scoala. Avea un corp atletic, o fata perfecta si niste ochi grii care erau intr-un contrast perfect cu parul lui negru. Mereu avea o expresie a fetei dulce, mereu te facea sa simti mila pentru el; Desi, adevaratul Bogdan era un mic dracusor. Era un heartbreaker.. le facea pe toate fetele sa se indragosteasca de el, apoi le lasa cu ochii-n soare. Desi, mie-mi era foarte simpatic. Poate pentru ca se comporta cu mine ca si cum as fi sora lui mai mica.

-Mie nu-mi dai ma?

Ruth il placea putin, de aceea mereu ii cerea orice chiar daca nu avea pofta, doar ca sa-l atinga. Adevarul era ca ea mereu ii dadea semnale ca-l placea, dar el nu-i raspundea la niciunul. Ba chiar, o evita din cand in cand spunandu-i ca-l prea streseaza. Asta mi se parea ceva normal, pentru ca el obisnuia sa fie cel care cucereste.. nu-i placea sa fie cucerit, iar Ruth, oricat de frumoasa era, uneori devenea exagerat de stresanta.

Recunosc ca si eu eram la fel uneori, poate de aceea ne si intelegeam atat de bine.

Dar sa nu ne abatem de la subiect.

-Tie nu-ti dau.

-De ce?!? Vai ca rau esti.

-Si ce daca? Ii arata un zambet putin diabolic, dar si inocent in acelasi timp. Nici tu sa nu-i dai Mel, c-apai nu-ti maid au nici tie. Si facea din nou fata aceea de copil de 5 ani. Era comic.. Nu te puteai abtine sa nu zambesti.

In fiecare zi era aceeasi poveste cu ei doi, desi mai erau zile in care Ruth se enerva si-i mai dadea cate-o palma si incepeau certurile.

In acele zile ii multumeam lui diriga ca nu m-a  pus sa stau intre ei.