profesorul // zayn malik

78

Zayn

  "Ți-a fost dor de mine iubire?" 

     Inima îmi stă în loc, respirația mea devenind neregulată, iar degetele tremură din cauza emoției neexplicate pe care o simt acum. Acest mesaj a reușit să-mi inducă toată gândirea în eroare. Persoana care se joacă cu mine are o aură misterioasă aparte, ironia jucând sub o forma unei interogări retorice. Mă cutremur. Sper ca Adelin să nu creadă cu totul altceva și să nu se folosească de arma dezamăgiri ca să-mi distrugă toate speranțele unei relați frumoase.

   —Zayn ce vrea să însemne asta?

   Se uită confuză la mesaj, luându-mi telefonul din mână.

   —Crede-mă nici eu nu știu ce înseamnă asta.

    Ochii ei rămân fixați pe mesaj făcând totodată situația și mai tensionata decât pare. Cine știe ce se întâmplă în capul ei. Mai mult ca sigur mă înjură și mă blesteamă de toți morți și mă aștept la un moment dat să primesc o palmă și să mă trezesc fără ea într-un timp așa scurt. Jur pe tot ce am mai sfânt că nu o înșel cu nicio femeie și nici nu am avut contact care să demonstreze acest fapt. Trebuie să fie o încurcătură, poate respectiva femeie a greșit numărul că altfel nu pot să explic toată situația creată doar de un mesaj cu o temă distrugătoare de armonie.

  —Nu serios Zayn, tu vezi ce scrie aici?!

   Acum și țipă. Cea mai minunată zi din viața mea.

  —Văd foarte bine, dar nu pare ceea ce este. Gândește și tu o clipă. Dacă era vorba să te înșel cu o altă femeie nici nu-mi mai băteam capul să te aduc aici lângă mine!

  

   Se încruntă în urma defensivei mele exact în momentul în care mai primesc un mesaj tot de la aceeași persoană, tăcerea predominând încăperea din cauza concentrări cât și a nevoi de cunoaștere a persoanei care ne controlează toți nervi din toate punctele de vedere.

  " De ce nu-mi răspunzi Zayn? Chiar dacă mi-ai fost profesor asta nu înseamnă că nu trebuie să vorbești cu mine"

   Atunci toată confuzia dispare din peisaj. Acum totul se explică și se concretizează sub forma unei drastice uimiri. Leyla. Nu pot să cred că a reușit să intre din nou în viața noastră fără nicio permisiune și să lanseze bomba care a transformat totul în cea mai mare problemă a secolului. Trebuie să mă aștept la o dramatizare din partea ei sub orice închipuire existentă vreodată. Faptul că persoana ei deranjează îi aduce și mai mare satisfacere, răzbunându-se oare cum pe mine din pricina faptului că nu i-am acceptat sentimentele.

   —Leyla...

   Îi aud șoapta Adelinei și în ciuda nervozități îi simt calmitatea din voce. Acum chiar mă sperie și singur îmi fac scenari despre ce impresie are după citirea ultimului mesaj.

  —Ți-am explicat că nu te înșel cu nimeni și uite dovada! Leyla e singura vinovată în această poveste așa că te rog să nu începi să spui să te înșel cu ea!

   Răsuflu ușurat în momentul în care îi simt buzele reci presate peste ale mele, toată tensiunea dispărând din inima mea. Iubirea ei este cel simplul medicament care poate trata bipolaritatea caracterului meu, iar faptul că nu s-a lăsat presată de cele întâmplate mă face să cred că tot răul care ne-a înconjurat a dispărut într-un mod misterios.

 

   —Am încredere în tine Zayn, dar situația mă depășește. Leyla sigur va face cumva să ne distrugă și ceva îmi spune că avantajul nu e de partea noastră. Dacă mama știe adevărata situație? Zayn trebuie să facem ceva!

  —Mă gândesc, bine? Doar....nu-i răspunde la mesaj, sigur este o capcană de-a ei.

    Îmi mânjesc ochii și contra la disputei, îi blochez numărul, mintea mea judecând totul într-o situație care ne va ajuta deocamdată. Presupun că acest pas va îngreuna orgoliul Leylei, dar altă metodă de a rezolva aceast atac nu găsesc. Nu vreau să-i fac un rău Adelinei prin intermediul Leylei, dar nici să o las să-și bată joc de iubirea noastră.

    Cu greu am reușit să clădesc o relație bazată pe dragoste contra societăți care nu va înțelege niciodată ce înseamnă să dreptul la fericire. Dacă ne-a fost sortit să ne dăruim iubirea unuia față de altuia asta înseamnă că nu va putea nimeni să modifice ce este scris în ce ne-a fost predestinat. Fiecare cu destinul lui.

   —De ce trebuie să existe atâtea obstacole în viața noastră? Nu am făcut niciun rău nimănui și tot noi plătim pentru persoanele care vor să ne distrugă. De ce? Nu este corect Zayn! Nu mai vreau să trăiesc cu frica că într-o zi vom fi despărțiți și că tot ce am clădit se va prăbuși într-o lume plină de regrete...