profesorul // zayn malik

35

 

     Privirea mea, cât și mintea, sunt total depășite de a înțelege tot ce este predat de către domnișoara care a reușit să stârnească o urmă de gelozie în mine. Poate că neștiința ei despre viața personală a lui Zayn face ca totul să vină în favoarea ei, asta fiind real doar din perspectiva ei. Mai mult ca sigur Zayn nu s-ar uita la ea sau, în ce mai bun caz, nu i-ar accepta niciun semn de atenție după care ea tânjește. Totuși, mă oftică faptul că ea își permite aceste gesturi și nu am puterea să-i arât adevărata situație. Zayn este al meu și voi lupta pentru iubirea noastră orice ar fi.

    —Adelin, Leyla îmi șoptește numele, atrăgându-mi atenția, Tocmai am primit mesaj de la Anna, este ziua ei și ne-a invitat.

    Aceste mici anunțuri care Leyla mi le transmite nu au fost întotdeauna interesante. Nu știu ce satisfacție îi aduce cunoașterea persoanelor să le zicem "populare", dar în niciun caz nu voi avea un pic de interes din acest punct de vedere. Am considerat mereu că singurul interes sunt eu și această situație nu-mi aduce nimic în folos, bine, doar puțină recreere.

     —Leyla nu mă interesează de acest lucru și te rog nu mai vreau informați legate de aceste mari știri.

   Zâmbesc ironic, făcând-o să se încrunte.

  —Am înțeles, se pare că doar Domnul Malik te interesează.

    Tenta acestei fraze nu este colorată cum m-am obișnuit să fie. Leyla niciodată nu mi-a criticat viața și nici comportamentul meu. Pare deranjeată sau mai bine zis rănită, iar mintea mea în niciun caz nu a vrut să-i creeze această stare. Mintea ei gândește fără control și fără analiză, acest lucru aducându-mi o stare de melancolie.

   —Ști că nu este adevărat, oftez, Zayn nu este mereu în mintea mea.

   —Nu încerca să negi Adelin, de când ești cu Domnul Malik ai uitat de prietenia noastră.

    Ochii mei părăsesc caietul uitându-mă uimită la ea. Încă nu pot asmila toate cuvintele ei dureroase. Faptul că ea este afectată de tot ce se întâmplă în viața mea nu-mi aduce ceva în folosul prieteniei noastre. Da, poate că am petrecut mai mult timp cu Zayn, dar asta nu înseamnă că voi da uitări persoanelor care m-au făcut să zâmbesc și să simt că pot să trec peste toate greutățile. Leyla mereu a jucat un rol important în viața mea și nu risc să o pierd dintr-un lucru banal.

   —Leyla ți-am zis că nu-i așa, într-adevăr îl iubesc pe Zayn, dar tu ești foarte importantă și aș face orice numai să te văd fericită.

    Tace, gândindu-se la un răspuns concret și, să sperăm, favorabil pentru mine.

   —Vreau să petrecem timpul împreună, să fim cum eram înainte. Asta m-ar face fericită.

  
   Îi zâmbesc sincer, făcând-o să chicotească.

 
—Promit că vom petrece mult timp împreună!

   —Leyla dacă ai chef de vorbă, te rog să rezolvi exercițiul.

    Prezența profesoarei ne trezește la realitate, Leyla oftând în timp ce doamna profesoară îi înmânează creta. Totuși, acest gest îmi dă un sentiment de dor. Știu că am mințit-o pe Leyla, dar Zayn este ca un ghimpe în inima mea. Nu pot să stau și să nu mă gândesc la el. La zâmbetul lui, la vorbele lui, la atingerile lui, toate fac parte din fericirea mea.

   Dar, în toate gândurile mele, trebuie să fie ceva care să mă trezească din lumea visurilor, iar telefonul mereu a fost ca o alarmă deșteptoare la realitate.

  "Domnișoară Adelin, te aștept în spatele liceului, avem ceva de discutat.

  Oftez. Oare ce s-a mai întâmplat acum?