profesorul // zayn malik

4

    

   Deschid ușa clasei unde se va ține detenția, uitându-mă încruntată la persoana care stă la catredră completând hârti și trăgând din țigare, fumul umplând toată camera. Îmi flutur mâna ca să scap de fumul toxic, tușind forțat. Niciodată nu am înțeles de ce unele persoane consumă așa ceva, probabil să-și creeze probleme cu sănătatea pentru că alt motiv nu aș fi în stare să găsesc.

   Domnul Malik îmi simte până la urmă prezența, uitându-se surprins la mine, dar pierde imediat contactul, reluându-și concentrarea la hârtiile din jurul lui. Nesimțit, vocea mea interioară îl caracterizează după modul în care își arată atu-urile.

-Bună ziua Domnule Malik! îl salut politicos, uitând de micul detaliu de mai devreme.

-Bună! îmi răspunde plictisit nelunâdu-și ochii de pe fișe. Chiar așa de importante sunt?

Mai trage încă o dată din țigare arucând-o pe jos, stâlcind-o cu pantoful lui de culoare neagră lucioasă, relunâdu-și acțiunile. Sunt uimită de comportamentul lui nepăsător în ciuda faptului că sigur știe regulamentul școli. Decid să nu-i acord prea multă importanță până la urmă e doar o persoană ca toate celelalte. Este doar un profesor care arată, hmm, incredibil de frumos! până și vocea mea interioară e atrasă de aspectul lui fizic. Îmi dau o palmă mintală pentru a opri aceste gânduri legate de Domnul Malik, care, uneori se dovedește prea tulburător pentru mintea mea.

-Ce s-a întâmplat Domnișoară Adelin? Te-ai plictisit?

  Mă încrunt la vorbele lui. Cel puțin pe el să-l amuze situația asta.

-Nicidecum! îi zâmbesc fals, menținând contactul vizual.

-Ști, dacă nu ai fi așa de tupeistă în unele situați n-ai mai fi fost aici, cu mine, plictisită și gata de rezolvat exerciți.

   Buzele lui formează un zâmbet șters, așteptând răspunsul meu. Îl simt așa de curios, probabil pentru a începe o altă rundă de ceartă. Domnul Malik e mult prea copilăros în interior și mult prea încrezut la exterior.

-Tupeistă? Ești așa de sigur? Sau tu ești mult prea încrezut?

Analizează vorbele mele concentrat, răscolind în mintea lui după un răspuns concret.

-În primul rând ști doar că nu accept să-mi vorbești așa și în al doilea rând nu sunt încrezut așa cum spui tu, e vorba de respectul tău față de mine.

Domnul Malik îmi dă un aer de om trecut de cinci zeci de ani.

-Respectul se câștigă Domnule Malik. Îi replic, mulțumită de răspunsul meu.

  O încruntătură îi apare pe frunte, mușcându-și buza inferioară. Sigur că acum este tulburat de această discuție, sincer și eu sunt, niciodată nu am avut parte de aceste discuți cu cineva, mai ales cu un profesor.

-Bine punctat Domnișoară Adelin, doar că nu am nevoie să-ți câștig respectul, tu trebuie să-l ai fie că nu vrei fie că vrei.

Buzele lui se curbează ușor în ciuda confuziei mele. De ce să-i port respect?

-De ce ai crede asta?

Uimirea se poate citi prin vorbele mele, făcându-l să răspundă mai repede decât ma-ș fi așteptat.

-Deoarece eu sunt profesorul tău.

  Sunt tulburată. Toate cuvintele lui, zâmbetul lui, gesturile lui sunt mult prea încărcate cu mistere care nu le voi înțelege niciodată. Profesorul meu, de ce aceste două cuvinte au un alt înțeles decât ar trebui să le aibă? De ce sunt prinsă în cuvintele lui tulburătoare? Sunt mult prea încurcată, am nevoie de liniște, am nevoie de scăparea din capcana lui Zayn Malik...