33

5.7K 184 24
                                    

  


     Tăcerea întotdeauna are un cuvânt de spus, iar minciuna întotdeauna are un gram de adevăr. Niciodată nu va fi așa cum ne dormin în sufletul nostru și nici nu vom avea parte de fericire dacă nu luptăm. Mereu am mers pe permiza asta și acum, cu zâmbetul pe buze, realizez că Dumnezeu are grijă de toate. El are grijă de dorințele noastre și le transformă în realitate. Faptul că Zayn a fost lângă mine mă face să cred că viața nu este atât de nedreaptă cum pare. În mintea mea aveam numai gânduri negativiste și nu credeam în sentimentele lui Zayn nici în ruptul capului. Mereu aveam îndoieli din cauza diferenței noastre de vârstă, dar și de comportament. Totuși, îmi pare bine că mi-am înșelat așteptările și că nu am de ce să m-ai port aceste sentimente înșelătoare.


    Și acum, pierdută în gânduri, mă trezesc în lumea realități alături de imaginea care mereu mi-a fost fixată pe retină într-un mod cât se poate de liniștitor. Să-l văd pe Zayn, în fața noastră, explicând și predând așa cum nu mai el știe să o facă, îmi afirmă multe lucruri despre calitățile lui. Se observă că-i place ceea ce face și că, pentru el, acest rol pe care îl deține este foarte important. Este un bărbat foarte responsabil.

  —Se pare că am terminat pe ziua de azi. Vreau totuși să învățați pentru test, este foarte important și, deasemenea, îmi puteți demonstra că voi chiar ați înțeles. O zi bună!


     Ne ridicăm în picioare, gest ce nu-l surprinde pe Zayn, plecând imediat din clasă, lăsând o mică confuzie în mintea mea. De obicei aștepta să plecăm toți din clasă așa cum se cuvine, ca și un ritual, dar acum, graba parcă îmi dă o senzație de neliniște. Nu vreau ca el să aibă o durere în suflet și să nu mi-o împărtășească ca și cum am fi doi străini. Îmi pasă mult prea mult de persoana lui încât orgoliul este doar o presupunere față de iubirea care înflorește în inima mea de câte ori îl văd și îl simt.


  —Bună Adelin!



   Inițial, inima mea a tresărit cu gândul la vocea bărbatului pe care îl iubesc, dar mintea mea mi-a zdrobit speranța, Adam strecurându-se în atenția mea.



—Bună Adam!



   Zâmbesc fals, încercând, oarecum, să scap de compania lui.


—Și, ce faci astăzi după ore?


    Entuziasmului lui trădează multe sentimente pe care sigur nu le poate ascunde. Simt că poartă sentimente de iubire pentru mine și chiar nu vreau să le rănesc atât timp cât știu cât de greu e să accepți realitatea. Totuși, nu pot să-i fac pe plac din cauza acestui fapt, ar fi nedrept față de Zayn și de adevărata iubire care o împărtășim amândoi.


  —Poisbil voi învăța pentru test, doar ști cât de strict este domnul diriginte.

 
      Zâmbesc doar la gândul expresiei lui Zayn când îi voi demonstra că eu nu am înțeles nimic din ce a predat el și, desigur, acest lucru mi-ar face o mare plăcere. Îmi place să-l enervez.


   —Oh am înțeles, dar asta nu înseamnă că nu te pot însoți până acasă.



    Într-adevăr, poate acest lucru așa cum pot și eu să-l refuz.


  —Aș fi fost foarte încântată, dar mama o să vină după mine și nu găsesc rostul. Totuși mulțumesc că ai avut bunul simț să mă conduci până acasă.



  —Nu e nicio problemă Adelin, se apropie, sărutându-mi obrazul, Ne vedem mâine, pa!


   Rămân cu privirea fixată pe el când îl văd cum pleacă departe de aria mea vizuală, acel mic sărut pe obraz provocându-mi un regret. Îmi pare rău că am acceptat acest lucru și că, acum, simt că mai bine nu-i aduceam satisfacția sau, mai bine zis, atenția pe care nu o merită.


   Îmi las ușor gândurile să zboare în altă parte, concentrându-mă pe bâzâitul provenind de la buzunarul blugilor, semn că am primit un mesaj.

  Domnișoară Adelin, am o mică surpriză pentru tine. Te aștept în parcare.
Domnul Diriginte :)

Curiozitatea prinde glas. Oare ce surpriză are de gând să-mi facă Domnul Diriginte?


***
În sfârșit am postat ( și eu care am crezut că am postat acest capitol de mult timp). Mă scuzați pentru întârziere și sper că va plăcut :)
Noapte bună :)

profesorul // zayn malik Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum