profesorul // zayn malik

45

—Bună seara doamnă Andreson, domnișoară Adelin!"

 
     Îi simt amărăciunea în glas. Durerea din sufletul lui este fixată și strâns legată de inima lui zdrobită. Sacrificiu lui de a arâta nepăsarea într-o notă de eleganță eșuează în fața adevăratei situații. Îl cunosc, am învățat ca pe o lecție toate sentimentele pe care le exprimă sub masca teatrului. Vrea să împrăștie ideia că este un  bărbat împunător și că poate să mențină toată situația într-o balanță a încrederi de sine, dar, în adâncul sufletului său, totul este o minciună. Regretul meu combinat cu suferința lui discriminează dragostea neîmpărtășită față de două inimii care tânjesc una după alta. Îl iubesc și îl voi iubi așa cum este.

   —Bună seara domnule Malik!

      Zâmbetul meu fals acompaniat cu nevinovăția îi redă zâmbetul pe buze, ceea ce, în mod normal, acest gest l-ar face să-și atingă limitele și izbugnească într-o mică să-i zicem criză de nervi.

   —Adelin, domnul Malik și-a rezervat timpul pentru a continua să te mediteze.

     Desigur că numai mama nu ar fi putut uita de acest mic detaliu din viața mea și, deasemenea, Zayn nu ar fi ratat nicio ocazie care să-și expună talentele lui în legătură cu matematica.

 

   —Am crezut că ați renunțat la această ideie.

   Ochii mei îi analizează orice detaliu care îi poate trăda încrederea de sine. Cei drept, în această situație ar fi fost corect din bunul simț să-mi astâmpăr încăpățânarea, dar din  cauza confuziei nu pot să tac și să accept totul. Viața este imprevizibilă la fel și modul în care o percepe fiecare, numai astfel reușim să învățăm să devenin puternici.

  —Nu domnișoară Adelin, zâmbește, nu uit unele promisiuni.

    Mă încrunt. Atacă prea bine.

  —Nu cred că promisiuni este un cuvânt tocmai corect să descrie situația. Nu sunteți obligat să o faceți.

    Ochii lui de un negru intens îmi analizează orice mișcare. Deja a întrecut orice limită a insuportăți, asta făcându-mă să mă gândesc la vechiul Zayn, profesorul dominator care crede că poate obține tot ce vrea cu doar o pocnitură din degete.

  

   —Adelin, îi aud șoapta mamei, domnul Malik se află aici să te ajute, comportă-te cum trebuie.

 
      Încerc să mă apăr, dar expresia mamei îmi pune la punct îndrăzneala, reducându-mă la tăcere.

   —Scuzați-i comportamentul domnule Malik!
 

 

  —Nu trebuie să vă cereți scuze, zâmbește, îi cunosc comportamentul.

 

 
    Într-adevăr nu-l pot contrazice, îmi cunoaște destul de bine comportamentul.

   —Sunteți un adevărat domn, mama continuă să-l laude, făcându-mă să-mi dau ochii peste cap.

   —Mulțumesc doamnă Andreson, dacă îmi permiteți să o meditez pe domnișoara Adelin.

     Îl simt aproape de mine, lucru ce mă face să mă simt neliniștită. Oare vrea să se răzbune? Oare vrea să-mi demonstreze că nu este afectat? Simt frică, simt pentru sentimentele mele, îl voi pierde.

   —Desigur domnule Malik!

    

       Cu o urmă de neîncredere, urc scările alături de prezența lui Zayn care mă face pur și simplu să pierd orice legătură cu realitatea. Simplitatea lui este de al dreptul incredibil de stânjenitoare. Orice pas, orice mișcare, orice legat de el mă face să mă simt confuză. Oare el mă mai iubește?