Dark Revenge

Capitolul 64

Mi-am dus mana prin par in timp ce stateam pe marginea patului meu din celula mea. Chiar nu mai pot sa il inteleg pe Harry si nici nu stiu daca am sa o fac. Chiar am incercat, sa il inteleg pe baiatul asta, dar nu pot pentru ca el intr-un minut e bun si dulce iar in altul se enerveaza de la prima prostie minora. L-am intrebat, doar de cruriozitate, de ce nu bea mai mult decat ceilalti la petrecere iar el mi-a spus o poveste trista pentru motivul pentru care nu se imbata iar eu mi-am cerut doar scuze pentru ca mi s-a facut mila de el si as vrea sa incerc sa il fac sa nu se mai simta rau iar el se enervaza. Eu una stiu ca asa se face, sa iti para rau pentru tristetea altei persoane, dar uit ca inca sunt un bula, balonul acela lui Harry unde el ii trage pe oamnei in propria lume. 

Ar trebuii sa inceteze sa se mai comporte cu mine asa daca mai vrea sa fie vreodata cu mine. Si cand toate mergeau aproape foarte bine, trebuie el sa vina si sa strice absolut totul.

Dar chiar imi pare asa de rau pentur Harry. Pentru el si pentru ce viata a avut cand era mai mic. Era doar un baietel si in ciudata faptului ca fratele sau, Kyle, nu il lovea, tot ma intrista ideea ca fratele sau era asa cum era cand bea prea mult alcool.

Si chiar si asa, de ce ii este frica lui Harry? Sa nu fie ca si fratele sau? Nu mi-l pot imagina pe Harry agresiv cu persoanele care chiar conteaza in viata sa, chiar daca sunt foarte putine persoane care chiar conteaza pentru el.

Mi-am scuturat capul in timp ce mi-am intins mana spre capatul patului meu unde acel urs idiot, mare, alb si pufos se afla. Am pus ursul cu fata la mine in poala mea in timp ce eu stateam in sezut, uitandu-ma la el. Ok, ursul asta imi aminteste doar de Harry care cine stie pe unde e. A plecat de cum ceva ore si nici macar nu a venit inapoi. 

Mi-am ridicat privirea de la ursul din bratele mele spre usa groasa a holului care s-a deschis usor. Ochii mei au cazut peste Jack care a intrat in hol in timp ce politistul inchidea usa mare in urma sa, lasandu-ma pe mine si pe Jack singuri.

Oh Doamne ce idioata pot sa fiu. Cum am putut sa uit de Jack? El este iubitul meu, corect? Daca e iubitul meu atunci de ce naiba m-as fi comoportat asa de bland cum m-am comportat cu Harry astazi? Nu pot sa cred ca am uitat ca Jack care este iubitul meu dar nu ar fi trbuie sa ma lese singura aici, ar fi trebuie sa stea el cu mine, nu Harry si toate aste s-au terminat prin a nu mai sta nicunul cu mine.

-Hey, spun in timp ce las ursul mare langa mine pe pat si merg cu pasi nesiguri spre el. Jack, uite-

-Nu, ma intrerupe in timp ce isi da mana prin par, plimbandu-se prin fata celulei mele. Vreau sa ma asculti.

-Ok, spun calma si dau usor din cap, asezandu-mi usor mainile peste gratiile de la celula mea, incercand sa fiu cat mai aproape de el. Stiu ca probabil esti suparat pentru tote ce s-au intamplat dar.. nici macar nu ai venit astazi sa-

-Claire, am incercat sa vin astazi doar ca erai prea ocupata sa stai cu Harry, ma intrerupe din nou, eu simtind cum am asa de multe emotii in mine acum.

-Poftim? Dar nici macar nu ai venit aici, spun serioasa.

-Pai, am venit, te-am vazut pe tine adormita si pe Harry in celula ta si nici macar nu m-am obosit sa mai incerc sa stau aici daca el era deja.

-Ti-a spus Harry ceva cat timp eram eu adormita? intreb confuza si sa il fereasca cerul pe Harry daca el chiar a facut ceva, bagandu-se intre mine si Jack.

-Nu, nu am vorbit cu el dar ideea e ca.. uite Claire, am crezut ca toata astea ar fi mai usoare, spune el si respir cat de cat usurata cand am auzit ca Harry nu a facut o alta prostie pe la spatele meu.

-Sa fi fost mai usoare, asta ce ar trebuii sa insemne? intreb confuza dar puteam sa il inteleg si cred ca stiu la ce sau cine se refera atunci cand zice ca toate astea sunt mai grele cu un anumit motiv.