Dark Revenge

Capitolul 39

Mi-am bagat cartile de anatomie in dulapul meu, ochii mei usturandu-ma de ieri. De ieri seara de cand am aflat ca persoana pe care o iubesc nu simte la fel, lucru care pare il cred cu greu pana si acum. Dar asa este. Uneori lucrurile cad cum nu imi convine mie si trebuie sa accept asta, chiar daca nu vreau sa o fac.

Inca ma simt ciudat de cand am fumat intreaga tigara pe care Harry a lasat-o pe pervazul camerei mele, unde a lasat-o inainte ca eu sa ii spun ce simt. Nici macar nu stiam ca o fac, ca il iubesc, decat pana aseara. E ceva nou si pentru mine, nu am m-ai iubit niciodat un baiat, doar pe parintii mei. Mama si tata erau singurele persoane pe care le iubeam. Iar Harry stie asta, stie ce greu ma deschid in fata altor persoane iar el da cu piciorul si l-am rugat sa nu ma strice iar el asta face. Dar nu poate pur si simplu sa imi spuna asta, ca nu simte la lef dar ma bucur ca nu ma mintit si de data asta.

-Hey Claire, vocea lui Jack se aude din dreapta mea iar eu imi intorc capul pentru a il vedea pe el langa dulapul meu.

-Oh, hey, zic si imi duc imediat o mana la ceafa.

 Nu am mai vorbit cu Jack inca de la momentul in care Harry la aruncat practic din casa iar el a plecat de la casa mea. Nu pot sa cred ce i-am putut face. Probabil ca se simte ca naiba.

-Ce mai faci? il intreb in timp ce imi las mana de la cefa si ma concentrez pe buza mea de jos pe care o musc cu frustrare.

-Ok, zice si zambeste usor, un zambet fortat.

Nici nu stiu de ce vine aici si de ce face asta doar ca daca as fi in locul lui as fi tipat la mine deja, chiar daca Jack nu pare tipul asta de baiat. 

-Uite Jack, imi pare chiar foarte rau, nu am vrut sa fac asta intentio-

-E ok, serios, spune si da din cap in timp ce se uita in jur, eu dandu-mi seama ca se uita dupa Harry pe care nu l-am vazut azi la scoala.

Nici nu stiu unde se afla si ma bucur asa de tare ca nu este la scoala. Nu cred ca as mai putea da ochii cu el, nu dupa ce i-am spus. Sa nu ma iubeasca inapoi doare mai tare decat am crezut eu.

-Dar chiar imi pare rau, Jack. Nu am vrut sa se intample astea asa si-

-Claire, zice si isi aseaza mainile pe umerii mei, zambindu-mi usor mai putin fortat. Este ok si nu sunt suparat, se mai intampla si oricum, nu este vina ta. Esti o fata foarte buna si nu cred ca ai fi facut ceva de genul asta intentionat si te cred.

Era asa de bun cu mine ca nu o meritam. E mult, mult mai iertator ca si Harry si asta mi-as fi dorit si Harry sa aiba dar cum am mai spus, doar il iubesc pentru ce este. Oricum, Jack este un prieten bun si jur ca nu am sa il mai sarut din motive rele, doar daca eu chiar vreau sa o fac. E prea bun cu mine ca sa merite toate aste si sa il bag iar in calea lui Harry.

-Eu cred ca am sa merg sa ma vad cu Logan, mai vorbim, ok? ma intreaba iar eu dau din cap si ii zambesc usor. 

-Ok, spun inainte ca el sa imi ofere alt zambet si sa plece.

Oh woah, asta a fost mai bine decat mi-am imaginat eu. Am crezut ca nu va mai vorbi cu mine si totusi ma iertat. 

Brusc, telefonul meu a primit un mesaj iar eu l-am scos din geanta mea deshisa din dulapul meu. Am oftat usor cand am vazut numele lui Melissa pe ecranul telefonului.

Melissa: Hey, ce faci? Hai la masa.

Nu vroiam asa de tare sa merg sa mananc micul dejun pentru ca imi este frica ca Harry sa nu fie acolo iar eu nu pot sa dau ochii cu el, ochii mei probabil rosii din cauza lui.

Incep sa ii tastez inapoi lui Melissa in timp ce ma lipesc cu spatele de dulapul meu.

Claire: Nu imi este foame..,