Dark Revenge

Capitolul 27 - II

Ok, pentru cei care s-ar putea sa nu inteleaga, am sa incerc sa va explic. Capitolul asta nu e unul normal, nu se leaga cu povestea, e ca o 'gaura neagra' in sirul povestii si asta pentru ca este doar un fel de prolog. In capitolul asta fac un fel de continuare a prologului care apare la inceputul cartii. Ceea ce se intampla aici (si in prologul de la inceput) o sa se intample mai tarziu in carte.

Citire placuta. xx 

• • • 

PROLOG – II

Cele doua brate care s-au strans in jurul meu m-au trezit din visul in care ma aflam, tragandu-ma inapoi la realitate si la senzatia de amorteala in care corpul meu se afla. O amorteala atat de placuta ca ranile mele erau tacute pentru prima data. Ploapele mele au fluturat lent si delicat, urmarind luminile slabite care se intindeau peste tavanul de deasupra mea. Cand greata mi-a aparut din nou in stomac m-am simtit trasa la realitate.

-U-Unde ma duci? am murmurat cu jumatate de gura.

Ma simteam prea ametita ca sa astept sa imi raspunda, asa mi-am lasat capul sa cada din nou pe spate, ceafa mea presandu-se de bratul barbatului. Un aer rece mi-a lovit obrajii iar corpul a inceput sa imi tremure, ascultand vocile din incapere si sunetul usilor inchizandu-se si deschizandu-se in jurul meu.

-Am o surpriza pentru tine, papusa, vocea lui era aspra si nefamiliara; habar nu aveam cine era barbatul care ma cara in brate. Sunt sigur ca o sa iti placa.

Inima mea batea din ce in ce mai incet, o puteam simti in pieptul meu devenind din ce in ce mai fragila si moale. Lacrimi de teama mi s-au adunat in ochi.

Cand o ultima usa a fost deschisa inaintea mea am auzit un sunet puternic care mi-a atras atentia. Era o voce furioasa si disperata, o persoana care striga cu toata puterea pe care o avea in plamani.

-Claire! am tresarit in bratele barbatului si m-am fortat sa imi ridic capul cand i-am recunoscut vocea.

M-am simtit asezata pe un scaun inainte sa apuc sa fac ceva despre tipetele lui Harry ce umplau sala in care ne aflam. Maini si brate s-au presat de umerii mei, privirea mea pe jumatate deschisa pierduta in gol. Nu eram in stare sa imi ridic capul, sa imi indrept gatul fragil ca al unei lebede si sa vad ce se intampla in jurul meu. Nu eram in stare sa ma uit dupa Harry, auzindu-l in continuare strigand spre mine.

Bratele mi-au fost duse la spate, incheieturile mele fragile si ranite legate intre ele cu o sfoara groasa.

-Nu o atinge! groaza din vocea lui Harry mi-a adus lacrimi in ochi. Ce dracu' i-ai facut? 

O mana grea si-a adancit degetele in parul meu murdar si mi-a smuls capul pe spate cu forta, in sfarsit chipul meu ridicandu-se spre lumina de deasupra mea. Am clipit grabita si speriata, privirea mea nesigura calatorind la toate chipurile din incapere, asezandu-mi in cele din urma atentia peste singura persoana care mai conta. In ciuda durerilor si lacrimilor care imi ardeau privirea, am zambit usor.

Harry. Corpul lui masiv si inalt nu incapea cum trebuie pe scaunul din metal pe care era asezat, o teroare ciocnindu-se de pieptul meu cand i-am vazut picioarele legate cu funii groase si mainile disparute la spate. Pielea lui, calda si aurie asa cum o stiam, era acoperita de praf si sange, lacrimile furioase ii curgeau pe obrajii murdari iar buzele lui erau crapate si lipsite de culoare. Avea suvite uscate de sange sub nas si manjite pe langa gura iar corpul ii tremura cu furie.

Nici nu am realizat cat de tare i-am lipsit chipul decat cand am inceput sa ii studiiez buzele crapate, ochii inclarimati si larg deschisi, umerii masivi ce se zbateau in stransoarea funiilor. In momentul ala eram in stare sa trec de teroarea ce il acoperea si sa ii recunosc frumusetea, sa ma bucur pentru un moment de prezenta lui, de faptul ca pot sa il vad. Nu imi doream nimic mai mult decat sa fac cei trei pasi care ne separau unul de altul si sa il ating macar putin cu varful degetelor, sa ma asigur ca e aici.