Dark Revenge

Capitolul 21

Am coborat jos, adormita si complet obosita. Nu l-am mai vazut pe Harry de sambata dimineata si deja imi este dor de el. Ar trebuii sa fie in fata casei in 10 minute si eu nu pot astepta sa nu il vad. Cand am ajuns sambata dimineata acasa tata nu mi-a zis nimic, doar ma privit nervos si mi-a facut semn sa merg in camera mea. Am incercat sa revin cu scuzele dar tot ce a facut a fost sa ma trmita in camera mea. E luni dimineata si inca nu a trecut peste, de cat timp are nevoie?

-Neata, spun in timp ce intru in bucataria mare.

Tata, Nicol si Bryan mancau la masa un mic dejun care arata bine dar eu tot il prefer pe cel al lui Harry. Oh, imi e dor de el deja si au trecut doar 2 zile iar vorbitul la telefonul nu e deajuns pentru mine.

-Buna dimineata, spune tata iar eu imi dau ochii peste cap cand ii aud tonul usor rece.

-Imi pare rau, ii spun iar, dandu-mi discret ochii peste cap.

Ma asez la masa pe locul meu cu privelistea din fata la Nicol care pot paria ca ar fi ras malefic daca tata nu era aici. Ma uit la Bryan si privirea lui amuzata de ce se intampla aici ma face deja sa explodez. Ora 7 si un sfer iar eu deja fierb.

-Tata, zic si incerc sa il fac sa se uite la mine.

-Da Claire? zice, privirea lui inca find in ziar.

-M-ai iertat? Oricum, a fost doar o intarziere, ii zic si imi rotesc ochii.

Am ''dormit peste noapte la o fata", ceea ce stie ca nu fac iar el ma pedepseste.

-Da Claier, te-am iertat dar sunt usor dezamagit, zice tata si se uita la mine cu niste ochi blanzi. Dar sa nu se mai repte.

-Ok, promit, zic si dau din cap.

Imi ridic privirea spre Nicol care are fata deja in nervi si scot limba la ea, incrucisandu-mi ochii, lucru care a facut-o sa se roseasca de suparare.

-Dragule, zice Nicol spre tata care era afundat in ziarul lui. Poate ar trebuii sa fi mai mult cu ochii pe Claire, nu vrem ca ceva rau sa i se intample.

Am scapat furculita in farfurie, aproape vomitand mancarea pe care am inghitit-o din cauza vorbelor ei "dulci" si "adevarate".

-Am sa am mai mare grija, nu iti fa grij draga mea, ii zice tata lui Nicol care zambeste spre mine draceste.

Mi-am dat ochii peste cap, intorcandu-ma inapoi la mancarea mea care nu era preparata de Harry. Am simtit o mica bucata de paine, o firmitura, aruncata in fata mea.

-Inceteaza, ii spun artagoasa lui Bryan care arunca in mine cu paine de parca as fi un porumbel.

Bryan chicoteste rautacios si se intoarce la mancarea lui, lasandu-ma pe mine in nervi si incruntata.

-Oh doamne, zice tata usor socata.

-Ce? intreb eu si Nicol in acelas timp, oprindu-ne din mancat.

Tata imi intinde ziarul pe care eu il prind stangaci. Privirea imi cade peste anuntul din fata mea, pus intr-un chenar subtire cu negru.

,,Ethan Johnson a fost gasit la scoala nationala Kingston cu rani grave pe intreaga zona a capului pe marginea terenului de football. Doua fete care au dorit sa ramana anonime l-au gasit aproape fara suflu pe tanarul baiat de 18 ani. ,,Era intins acolo, pur si simplu." declara una dintre fete. Momentan este la spitalul din centrul Londrei iar politistii cauta vinovatul. Tanarul Johnson este in stare sigura si nu este in coma, ne anunta doctorul spitalului. ,,Nu stiu cine mi-a facut toate astea, stiu doar ca a durut." zice tanarul Ethan detectivului Howell care se ocupa de caz. Directoarea scolii anunta ca nu stie nimic si ca isi pune intreaga preocupare pe tanarul Johnson a carui parinti il scot din liceu. ,,Copilul meu nu poate sa fie in siguranta aici, nu asa." spune mama acestuia."