Dark Revenge

Capitolul 58

Imediat ce eu si Jack am iesi de la film, aerul rece mi-a lovit usor obrajii. Tocmai ce am terminat filmul si chiar m-am bucurat ca am ales ca a venit pentru ca eu si Jack am avut un timp bun iar filmul a fost superb. 

Si nu m-am mai simtit vinovata pentru ca stiu ca asta nu a fost o intalnire sau ceva, nu e ca si cum eu si cu Jack ne-am sarutat sau ne-am tinut de mana, lucrurui pe care numai cei care merg la o intalnire o fac.

-Esti ok? ma intreaba dupa in un timp in care mergem spre masina sa parcata in parcarea mica a cinematografului.

-Poftim? Da, spun si ii zambesc usor, eu vorbind chiar serios. Cum ti s-a parut filmul tie? 

-A fost minunat, spune, el zambind spre pamant de parca ar fi un copilas mic care se rusineaza rapid. Claire, pot sa iti spun ceva?

-S-sigur, zic, mie findu-mi putina teama de ce are de gand sa ma intrebe.

Eu si Jack ne-am oprit din mers pentru ca am ajuns la masina sa neagra din parcarea aproape complet goala a cinematografului , eu dorind sa intru in  masina pentru ca vantul tot incepe sa prinda putere aici.

-Stiu ca toate aste merg prea rapid dar chiar mi-ar placea sa incercam, spune, eu find confuza dar foarte speriata pentru ca am o vaga ideela ce se refera.

-Stai, vrei sa spui-

-Da, Claire, chiar vreau sa fiu cu tine, poate chiar inca din momentul in care te-ai intors cu fata la mine pe holul ala, sau chiar cand ai vorbit pentru prima data cu mine, chiar nu stiu, dar esti o fata asa de speciala si cred ca m-as lovi daca nu ne-am oferi macar o sansa.

Cuvintele lui Jack m-au facut imediat sa imi aplec privirea in jos, eu neasteptandu-ma sa ma roage asa ceva. Nu stiu ce naiba as trebuii sa fac pentru ca sunt intr-o prea mare confuzie. Este ok sa fiu si sa inaintez cu Jack in toata chesita asta in timp ce sunt inca dragostita de Harry? Si da, inca sunt indragostita si nu am habar cand am sa scap de sentimentul asta.

-Jack, eu nu stiu, spun, privirea mea inca find aplecata in pamant iarJack find acum la doar un pas departare de mine.

-Stiu Claire, toata treaba asta cu Harry s-ar putea sa fie chiar foarte grea dar nu pot sa nu risc si sa nu incerc sa fiu cu tine. 

-Nu e vorba despre asta, Jack, si mi-e mi-ar placea sa fiu impreuna cu cineva normal, nu cineva ca Harry, doar ca.. nu stiu daca am trecut peste el, este tot ce pot sa spun, Jack unindu-si buzele intr-o linie.

Nu am trecut peste Harry si imi este frica sa intru in asta cu Jack pentru ca nu stiu ce o sa se intample cu mine si cu Harry.

-As putea sa te ajut, Claire, spune, eu find usor confuza, din nou.

-Sa ma ajuti? 

-Da, as putea sa te ajut sa treci peste Harry si asa o sa ne oferim si noua o sansa, impuscam doi iepuri dintr-o lovitura, spune iar eu imi musc buza de jos. Si daca nu va fi nicio scanteie intre noi atunci o lasam balta si ramanem prieteni.

La naiba, nu stiu cum m-ar putea ajuta Jack sa trec peste Harry si nici nu stiu daca o va face dar trebuie sa trec si peste el la un moment dat, nu?

-Ok, spun, eu fara sa ma gandesc de doua ori la asta.

Jack a ramas usor uimit si cred ca si eu la fel pentru ca nu aveam nicio idee ca iesirea asta se va termina chiar asa. Dar partea buna este ca nu ma simt vinovata fata de Harry iar asta este un inceput.

-Serios? intreb Jack de parca nu m-ar fi auzit bine.

-Serios Jack, zic si ii ofer un zambet simplu care il face si pe el sa imi zambeasca inapoi.