Răul necesar

Capitolul 38

În mașină, Skyler pare nervoasă și se contrazice neîntrerupt cu Cam.

— Trebuia să-l salutăm, îi reproșează Sky de pe bancheta din spate.

De pe scaunul din fața ei, Cam răsuflă iritat:

— Chiar nu văd ce mama dracului aș avea de vorbit cu el.

— Nu trebuia să vorbești, îi răspunde Sky pe un ton mai grav. Puteai să-i faci cu mâna sau ceva. Când ai văzut-o pe Eva n-ai stat să te gândești de două ori.

Cam se uită la ea în oglinda retrovizoare.

— Poate pentru că Eva a venit zi de zi la tine, cât ai avut piciorul în ghips, în timp ce Ashton nici măcar un telefon nu a dat, ca să vadă ce s-a ales de de curu' tău!

Skyler râde forțat și își lasă capul pe spate.

— Am vorbit cu el cel puțin o dată pe săptămână!

Cam se încruntă și frânează brusc. O mașină claxonează, depășindu-ne, cât noi încercăm să ne adunăm. Tăcerea este spartă de un alt claxon, iar Cam se urnește în sfârșit din loc pentru că încurcă traficul.

— Și eu de ce nu am știut? Intreabă el, cu ton domol.

— Pentru că nu m-ai întrebat. Te așteptai ca el să te sune pe tine ca să vorbească cu mine? Ești un mare prost, Cam. Condu odată și hai să ajungem la petrecere.

Cam accelerează atât de tare, încât mă afund în perna spătarului de piele.

— Louis e acolo? întreabă el.

— Nu-mi pasă, răspunde Skyler.

— Opriți-vă, fir-ar să fie! intervine Sasha de pe scaunul pasagerului.

Mă întreb dacă Skyler și Cam știu că Ashton a rămas la Sasha pe timpul nopții.

Cu cât ne apropiem mai mult de casa lui Brendon, cu atât simt mai tare că am făcut alegerea greșită. Afară s-a întunecat și niciodată nu mi-a fost mai teamă de acest lucru. Ajungem la vila lui Brendon și așteptăm ca porțile batante să se deschidă înaintea nostră, apoi străbatem aleea care traversează lungimea grădinii. Mașina lui Brendon este deja parcată printre celelalte, în fața casei. Cam oprește motorul și coborâm cu toți din Jeep. O parte din grădină este deja împânzită de oameni. Cu toții au măcar câte un pahar sau o sticlă cu alcool în mână. Vorbesc între ei, râd, se sărută, dansează... Acțiuni în care eu nu mă regăsesc.

O caut pe Anna din priviri. Este ciudat, acum că am pe cineva după care să mă uit, în asemenea circumstanțe.

— Eva, mă strigă Skyler, de pe scările antecedente ușii.

Pornesc înspre ea, cu Oliver în urma mea. Este atât de preocupat de telefon, încât nici nu se uită pe unde calcă. Nu m-ar surprinde să cunoască atât de bine locul.

Un tânăr îl apucă de umăr și îl oprește.

— Rahat, Oliver – te-am căutat peste tot!

— Care-i baiu'? întreabă el, iar eu îmi continui drumul, apropiindu-mă cu pași repezi de Skyler și Cam.

Ei doi salută pe toată lumea în timp ce ne deplasăm, iar eu încerc să ies cât mai puțin în evidență. Ajungem cu toții la canapeaua mare din mijlocul living-room-ului, iar Cam și Sasha se trântesc pe ea, între alte persoane pe care nu le cunosc. Skyler pleacă de lângă noi, ducându-și telefonul la ureche, și bănuiesc că se duce să îl caute pe Louis. Mă uit din nou după Anna, dar nu o găsesc, așa că decid să plec în căutarea ei.