⚫️2️⃣7️⃣⚫️

2.3K 96 3
                                    


Luke P.O.V.

Odatã iesit pe usa casei lui Rose mã îndrept spre trotuarul care depãrteazã casa lui Ro de a mea. Intru în liniste în casã crezând cã pãrinti mei încã sunt plecati cu afaceri. Spre surprinderea mea când am intrat înãuntru am vãzut lumina rinsã în bucãtãrie. Mã descalt si asej pantofi lângã usa. Merg în liniste pânã la bucãtãrie si acolo gãsesc doi adulti într-o scenã nu prea decentã. Mã proptesc de tocul usi si îmi dreg vocea. Cei doi porumbei sar ca arsi, mai ales mama care se afla pe blatul de bucãtãrie. Se uitã la mine rusinati, iar eu zâmbesc pe sub mustãti. Merg la frigider, de unde scot apa si o torn într-un pahar care l-am luat din dulap. Cei doi stãteau pe scaune, unul lângã altul, parcã asteptându-si sentinta. Mã asej cu paharul la masã si îi privesc pe amãndoi amuzati.

-Oh, doamne! Sã stiti cã nu am vãzut nimic! mint eu.

-Foarte amuzant, Luke! spune tata, dar parcã-i vãd rânjetul care îmi dã impresia cã nu îi pare rãu de ce a fãcut. În schimb mama arãta stânjenitã si rusinatã.

-Ok, hai sã trecem peste. Am ceva sã vã spun.

-Continuã...

-Cum voi ati fost plecati cu afacerile din nou în Europa, s-a întâmplat ceva extrem de frumos pentru mine.

-Andrew, te gândesti la ce mã gândesc si eu? îl întreabã mama pe tata, privindu-l

-Dacã te gândesti sã comandã o pizza, suntem pe aceeasi lungime de undã. pentru rãspunsul adus, primeste o palmã zdravãnã peste ceafã de la frumoasa mea mamã si sotia lui.

-Prost mai esti, eu mã gândeam la altceva, dar am sã te las pe tine puiule sã spui. Vreau sã înteleagã si cãpãtâna asta! spune uitându-se urât la tata.

-Pai, am fãcut un pas important în relatia mea cu Rose. Am cerut-o în cãsãtorie, iar ea a acceptat.

Amândoi rãmân uimiti, mamei îi apar lacrimi în ochi iar tatei îi apare un zâmbet larg. Se ridicã de la masã si vin în dreptul meu, mã ridic si eu si mã i-au în brate, într-o îmbrãtisare de familie. Dupã ce ne despãrtim din îmbrãtisare, mama mã sãrutã pe obraz, iar tata pe frunte.

-Am stiut mereu cã am fãcut un lucru bun cu copiii nostri. Fiecare se aflã la casa lui, acum urmeazã sã ne pãrãsesti si tu. Mã bucur foarte mult pentru voi scumpule. Mereu mi sa pãrut cã formati un cuplu frumos si plin de viatã. mãrturiseste mama încã, cu lacrimi în ochi eu îndepãrtându-le cu mânecile bluzei mele.

Mã întorc cu fata la tata care avea expresia de dur, care mereu mã amuzã dar nu si în acest moment. Îmi întinde mâna iar eu cu o ezitare micã o prind si o scutur, dar el mã trage într-o îmnrãtisare bãrbãteascã.

-Am vãzut-o! Pare o fatã specialã, nu o pierde! mã îndrumã el

-Promit.

Odatã confesate toate nãutãtile, mã anuntã cã eu vor merge oa culcare. Asa cã uitati-mã, singur într-o bucãtãrie, gândindu-mã la absolut tot ce sa întâmplat de când Rose a intrat în viata mea. Decid sã i-au telefonul si sã-l apelez pe Niall. Acum ceva timp am vorbit cu el si i-am spus cã am nevoie de un teren destul de mare. El spunându-mi cã are un prieten care are terenul chiar aici în Sydney. Înainte sã sun, observ cã ora ceasul arãta ora 1 dimineața . Nu cred cã o sã se supere dacã-l trezesc, nu?

~convorbire telefonicã~

- Hei, Niall. Scuze de deranj, te-am trezit?
- Oh, nu stai linistit. Am venit pentru o gustare! *ca de obicei mãnâncã*
- Ai vorbit cu prietenul tãu despre teren?
- O da, chiar voiam sã vorbesc cu tine despre asta. O sã-ti trimit numãrul lui de telefon prin mesaj si poate poti mâine sã-l contactezi.
-Niall, ar fi perfect. Mersi omule, esti cel mai tare!
-Mersi, dar hei, blonzi se ajutã reciproc!
-Noapte bunã, Niall!
-Fie, noapte bunã, Luke!

Fall In Love Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum