El e demonul meu /Terminata/

9.Vis sau realitate?

I-am simţit buzele moi,iar un fior m-a cuprins.Nu trebuia să fiu aici.Trebuia  să fiu la focul de tabără sau în cabana mea veche şi sinistră.

M-am ridicat de pe pat şi mi-am atins buza muşcată.Mă durea îngrozitor,dar sărutul lui a ameliorat durerea.Priveam pierdută pe fereastra mică şi crăpată,dar nu vedeam nimic,doar copaci şi întuneric.Mi-am luat alt scaun şi m-am aşezat la masă,privind pierdută în jur.Mintea mea era plină de ganduri neliniştitioare.Simţeam că Erik este în spatele meu.Simţeam fiecare pas pe care îl făcea,simţeam fiecare gură  de aer pe care o lua,simţeam totul,iar la cea mai mică  mişcare pe care o făcea,tresăream.

Miros de ciocoată caldă.Mmm,miroase ca ciocolata caldă făcută de bunica.Aroma se simţea din ce în ce mai tare.M-am întors să văd de unde vine,şi l-am văzut pe Erik cu o cană de ciocolată caldă în mână.M-am ridicat de la masă,am aşezat frumos scaunul,fără să mai trântesc nimic.M-am apropiat de el,privindu-l în ochi.Mi-a întins cana,zâmbindu-mi usor.Am luat cana şi m-a aşezat în pat,ghemuită,începînd să gust din ciocolata caldă.Era chiar delicioasă,iar când am lăsat cana jos,Erik era deja lângă mine.L-am privit zâmbind şi admirîndu-i ochii albaştrii ce mă ameţeau.

-De ce mă priveşti aşa? l-am întrebat curioasă,începând să râd.Mă privea de parcă eram un copil mic.Zâmbea fără să răspundă,aşa că l-am îmbrâncit puţin.

-Hei! Cum te privesc? m-a întrebat el,fâstâcindu-se.

-Ciudat,i-am spus după ce mi-am terminat ciocolata caldă.Privirea aceea mă intimida,dar nu stiu de ce .

Mi-a luat cana din mână şi mi-a făcut semn că e târziu şi că trebuie să mă culc.Acum e cel mai greu.L-am văzut apropiindu-se de mine.Nu.Nu ,nu!M-am întins repede în pat,ocupând tot spaţiu.Gata,acum nu mai are unde să doarmă.S-a aplecat spre mine uşor,m-a învelit şi m-a sărutat pe frunte.Sper să nu creadă că acel sărut a însemnat ceva,pentru că el e de vină,nu eu.

-Stai liniştită!Voi dormi pe scaun,mi-a spus,apoi şi-a tras un scaun,langă  masă şi s-a aşezat pe el.Săracul,stă atât de incomod,dar parcă nici nu aş vrea să dorm cu el.

+Nu,nu stau incomod,mi-a spus,aruncându-mi o privire convingătoare.Dar eu nu am zis nimic.Ce naiba?!Citeşte gânduri?Hai că asta e chiar culmea.

M-am întors cu spatele la el,m-am învelit şi am inchis ochii.În loc de camera veche,prăfuită şi  cu tapetul murdar,am văzut negru.Negrul acela ce te conduce în lumea viselor,unde ar trebui să te simţi minunat,dar eu nu mă simt aşa.Mie imi e frică să adorm,din cauza coşmarurilor.Poate că dacă dorm aici nu o să mai visez,mai ales că nu mai sunt singură.Poate noaptea asta va fi o noapte normală.Îmi doresc doar să nu mă trezesc singură,dar acelaşi gănd mă macină.Ce caut eu aici?

Am adormit.Nimic! Nici un vis,dar aud  un zgomot  deranjant aşa că mă trezesc.Privesc în jur speriată şi observ că sunt singură.Cee?Dar unde e Erik?Sar din pat şi pornesc spre uşă.Stau împietrită în faţa ei şi privesc detaliile de pe ea.Era o uşă veche ,maro,din lemn aproape putred.Apăs uşor pe clanţă şi deschid uşa.Păşesc afară,unde era beznă.Abea vedeam ceva,dar cănd am privit mai bine,.am văzut aceeaşi umbră pe care am mai urmărit-o.

Ştiu că nu am reuşit să o prind şi că se mişca extrem de repede,dar simţeam nevoia să încerc iar,aşa că am început să o urmăresc.Încet ,încet ,câte un pas.Păşeam  greoi,prin noroi.Parcă mi-a simţit prezenţa.A început să se mişte din ce în ce mai repede.Am grăbit pasul,dar picioarele mele deja cedau,asa că am încetinit.Stai! Am rămas pe loc.Silueta s-a oprit şi ea.Am auzit un mârâit.Ce era?M-am îndepărtat uşor,dar era împietrită de frică.Ce era?Unde este Erik?De ce m-a lăsat singură?Visez sau este real?