Am reuşit să adorm într-un final,ghemuită sub pătura veche,scufundată în vise.Silueta neagră ce se mişcă rapid şi bizar,a apărut iar,dar de această dată în visul meu.Simt nevoia să o urmăresc,să ştiu cine ce ascunde sub gluga neagră.O zăresc pe fereastra prăfuită,mă dezvelesc încet,încercând să ating podeaua şubredă uşor,fără zgomote,dar nu reuşesc şi acel scârţâit enervant se aude în toată cabana.Deschid cu grijă uşa şi ies pe poteca.Privesc în toate părţiile, căutând silueta rapidă.Întunericul nu îmi permite să zăresc nimic la distantă,dar am reuşit să disting umbra misterioasă.Se îndreaptă spre pădure,iar în gândul meu nu este nimic altceva decât ideea de urmărire.Păşesc pe iarba uscată,apoi grăbesc pasul.Mă apropii de poartă,acum e momentul să mă pregătesc să mă strecor pe sub ea,asa că mă aplec si ma târâi pe dedesubt.Nu îmi vine a crede,am ieşit din tabără şi nu mai am motive să mă întorc,dar trebuie să îmi fixez atenţia pe umbră,şi să alerg.Încep să prind viteză printre copaci,iar privirea mea studiaza fiecare coltişor in parte,fiecare trunchi de copac,fiecare piatră si fiecare frunză de pe jos.Silueta se mişca din ce în ce mai rapid,iar când am crezut că am ajuns-o din urmă,s-a oprit şi a privit în spate,văzându-mă şi grăbind pasul.Inima îmi bătea din ce în ce mai tare,abia mai respiram,dar încercam să alerg în continuare,însa în zadar,picioarele mele au cedat şi am căzut în genunchi,în timp ce el şi-a continuat drumul.
M-am ridicat dezamăgită,privind în jur şi scuturându-mă de frunzele zdrobite.Trebuie să mă întorc în tabără,dar sunt afară asa că pot fugi,dar totuşi ceva mă tine aici,e ca o forţă ce nu mă lasă să plec.Parcă şi picioarele mele merg singure în direcţia taberei.Mă strecor iar pe sub gard,apoi mă îndrept spre cabana.Distrug cu aceaşi indiferenţă petecul de iarbă şi intru înauntru.Podeaua scârţâie la fel ca atunci când am plecat.Închid uşa după mine şi aprind lumina.O senzaţie de greaţa mă cuprinde.Văd pereţii îmbibaţi în sânge,sânge proaspăt, ce miroase a putrefacţie.Cum e posibil aşa ceva?De unde vine?Şi se presupune că eu trebuie să ignor asta şi să adorm.
-Jane,trezirea ! Ne vedem în sala de mese!-Era Mira ce ţipa la mine.Pereţii mei arătau normal,iar mirosul de putrefacţie disparuse.Totul a fost un vis,al naibii de real.
CITEȘTI
El e demonul meu /Terminata/
VampireDupa ce Jane este trimisa intr-o tabara unde monotonia predomina, ajunge sa se indragosteasca de cel mai negru cosmar al ei;demonul ce o va schimba pentru totdeauna. Ajunge sa descopere lucruri despre ea si familia ei, ce nu credea ca pot fi reale...
