El e demonul meu /Terminata/

4.Deci aşa te numeşti!

Oricum nu e ceva important,iar daca e voi afla de la altcineva.M-am intors cu spatele la el şi m-am  prefăcut că nu e acolo,dar m-a bătut cu mâna pe umăr.Toate simţuriile mele îmi spuneau să îmi văd de drum,dar totuşi m-am întors.Am privit în sus şi i-am văzut iar ochii albaştrii ce mă făceau  să tresar.Ce tot spun eu aici?E doar ciudatul de la focul de tabără pe care probabil îl voi vedea şi în seara asta.

-Ne vedem la focul de tabără,pe acelaşi buştean.-De parcă m-aş duce.Se crede atât de important şi probabil crede că îl plac.Clar nu merg nicăieri în seara asta.

-Nu ne vedem! Eu nu vin. -Mi-a arucat  o privire plină de dispreţ .Probabil în mintea lui,răsucea un  cuţi  în  mine chiar acum.Oricum căbănuţa mea e mai primitoare decât adunătura de ciudaţi.

-Treaba ta!Nu scapi tu de mine! -Mi-a spus ,apoi şi-a aranjat gluga şi a plecat.Oare ce a vrut să spună?Ciudat! Acum  chiar mă încui în cabană!Deşi uşa nu e decât o bucată de lemn putred,iar dacă o bruschează e posibil să cadă cu totul.Câtă siguranţă.

Am ieşit din sala de şedinţe şi m-am îndreptat spre sala de sport. Pe aceaşi potecă pavată cu piatră gri,se înghesuie toată lumea.Cănd am intrat toţi erau în echipament şi făceau încălzirea,aşa că am ieşit grăbită,ciocnindu-mă de el.Iar el! Ăsta chiar mă urmăreşte!

-Iar tu!Lasă-mă în pace! Nu te mai ţine după mine! -Deja mă sperie.Mă priveşte suspicios,are o privire de psihopat.

-Eu,eu sunt Erik şi nu te urmăresc Jane!Sunt doar în trecere!Oricum dacă nu vrei să ne vedem diseară,măcar baricadează-te în cabană.-De unde ştie cum mă cheamă?De ce să mă baricadez?Clar nu mai stau aici nici măcar o secundă.Am trântit uşa sălii de sport şi am început să alerg spre cabană.Genunchii îmi tremurau şi aveam impresia că în orice  moment voi atinge pietrele .Am intrat în cabană,iar toate lucruriile mele erau aruncate prin cameră,de parcă a trecut un uragan .Cineva a fost aici şi mi-a cotrobăit prin lucruri.Oare cine?