1.Umbre

9.1K 367 9
                                    

Nu e deloc placut sa te trimita parintii intr-o tabara de vara,mai ales daca aceasta se numeste "Vuietul vantului".Atmosfera de aici e ca intr-o inchisoare,tabara fiind inconjurata de copaci inalti.Nici nu stiu de ce m-au trimis aici,sau poate ca stiu,dar nu vreau sa accept ideea ca au vrut sa scape de mine.Imi e dor de trandafirii din fata casei,imi e dor sa vad oameni zambind si imbracati colorat,aici nu vad decat gri,gri si iar gri.Cabanele sunt subrede,de parca nu le-a mai folosit nimeni de ani de zile,panzele de paianjan sunt nelipsite din fiecare colt,iar in loc de trandafirii mei rosii,in  fata cabanei am un petec de iarba uscata si o bancuta subreda.In spatele cabanei mele,mai este o cabana in care locuiesc doi baieti si normal ca eu nu am norocul sa nimeresc cu cineva in cabana.Singuratatea ma inspaimanta.Noaptea cand stau in pat si privesc tavanul, vad umbrele inaltiilor copaci, iar daca privesc pe geam nu vad decat o pata de lumina,din cauza geamului vechi si murdar.Fiecare noapte e un cosmar aici,si nu a trecut decat o saptamana de cand sunt aici.

Fiecare dimineata este un calvar.Sala de mese in care sunt toti ciudatii ma face sa imi pierd  pofta de mancare,dar ce pofta,mancarea este oribila.La masa la care ma asezam eu,era si singura mea prietena din tabara,Mira,care normal ca nu ma striga Jane , ma striga J.

Seara cand trebuia sa mergem la focul de tabara,unde se presupune ca trebuia sa ne relaxam,toti ciudatii spuneau povesti de groaza,iar in ultima seara am  nimerit langa un tip foarte ciudat,care ma privea insistent,asa ca m-am retras in cabana mea,fara sa mai spun nimic.Pe cararea ce ducea spre cabana era bezna totala si fiecare umbra imi dadea fiori,asa ca am grabit pasul.Ajunsa la usa cabanei am intrat,am aprins lumina si m-am cuibarit in pat.Patul acela tare,de parca dormeai pe jos.Dupa cateva secunde am inceput sa ma linistesc ,am privit in jur peretii vechi si cojiti,canapeaua rupta si prafuita,si podeaua subreda,care scartaia ori de cate ori ceva o atingea.Bataile inimii mi s-au reglat ,iar cand credeam ca totul e ok,s-a luat curentul.Panica a fost si mai mare,atunci cand stalpul de lumina de afara,batea in geamul meu si creea umbrele de care eu ma temeam.

Am iesit afara si m-am asezat cu grija pe banca subreda.Privirea imi fugea in toate partiile,ba ma uitam la copaci,ba ma uitam la bec,ba ma uitam la restul cabanelor.O silueta neagra a trecut repede pe langa mine,prea repede,inuman de repede.M-am hotarat sa nu ii dau importanta,pentru ca la cat de speriata eram ,puteam vedea umbra unui iepure si sa spun ca este un monstru.

Afara nu mai era nimeni,eram singura ciudata ce se sperie de umbre.In  minteam mea au luat nastere o multime de monstrii,demoni,forme ce ma speriau,dar pana la urma am intrat in cabana si m-am bagat sub patura veche.Credeam ca la 17 ani nu trebuie sa ma mai sperii asa ,dar parca imi e si mai frica,decat imi era cand eram mica.Acum in gandul meu este o singura intrebare:Am vazut un om sau o umbra?

El e demonul meu /Terminata/Where stories live. Discover now