Șansele erau de una la un milion să-l fac pe Ryan să se comporte ca un elev normal. Nici măcar una cred.
E aşa de la grădiniţă, toată lumea o ştie...cum era să mă descurc tocmai eu cu el !?
-Doamnă Charles, cu tot respectul...dar am probleme mult mai importante decât Ryan. Nu sunt potrivită pentru asta.
-Sophie, e adevărat că şi tu ai ceva probleme şi vizite multe pe la detenţie...dar sunt sigură că îl poţi face pe Ryan să se schimbe măcar puţin.
-Sophie te rog frumos, ajută-mă...nu vreau să plec din oraş, spuse el serios.
Nu-mi vine să cred cât de bine joacă teatru!
-D-dar eu...
-Îmi pare rău să-ţi spun asta, dar Sophie...mă simt nevoită să te oblig. Dacă nu încerci să-l ajuţi, îţi voi suspenda cursurile timp de o lună.
O lună !? Cum să recuperez eu materia de o lună ??? Nu că m-aş omorî cu învăţatul, dar totuşi...Şi suspendare doar pentru că nu vreau să-l ajut pe ăsta să-şi revină? Cine mă crede directoarea, vreo făcătoare de minuni !?
Nu aveam de ales.
Doamne, de ce l-am lăsat să mă tragă după el aici? De ce nu am ripostat? De ce sunt atât de proastă? Mă urăsc câteodată!
-Fie, am spus în cele din urmă.
-Oh Sophie, îţi sunt recunoscător! îmi spuse Ryan cu o expresie uşurată.
Du-te dracu' Hill!
Directoarea Charles zâmbise cu gura până la urechi apoi ne făcuse semn să ieşim şi exact asta am făcut, mai ales că am stat toată ora acolo şi deja se sunase de ieşire.
Cum a închis uşa după noi, Ryan mă privea cu ochi sclipitori şi un rânjet victorios îi stătea pe buze.
-Ştiu ce încerci să faci, Hill.
-Serios Sophie? Chiar ştii?
-Vrei să fac eu totul. Eu să merg la detenţie în locul tău, eu să stau să curăţ cantina...iar tu să fii liber ca să ţi-o poţi trage cu vreo majoretă pe la colţuri.
-Fii serioasă...n-aş face asta, eu mereu le-o trag în baie.
-Încetează să-mi dai atâtea detalii, bine !? Dar hai să-ţi spun un lucru...nu o să-ţi fac pedepsele mai uşoare deloc. Aşa că să te-aştepţi la ce-i mai rău din partea mea, i-am spus furioasă în timp ce mă îndreptam spre cantină.
Nici nu ştiam cum să-mi stăpânesc furia, cu atât mai mult că la cantină erau adunate o mulţime de persoane, ceea ce însemna că acolo urma să simt tot ce simt ei, iar asta nu mă făcea să mă simt mai bine.
Am împins uşile acelea maronii şi învechite, înaintând cu paşi repezi şi strecurându-mă cu uşurinţă printre cei de-acolo, îndreptându-mă la masa unde o văzusem pe Rose şi alte două fete de la noi din clasă.
-Hei străino, de ce nu ai venit la bio? Ce...Soph, ce naiba e cu faţa asta? mă întreabă Rose încruntându-se la mine.
-Sunt terminată!
-Eu sunt confuză. Ce-i cu tine? Arăţi de parcă eşti gata să omori tot ce-ţi stă în cale.
-Pe-aproape! Rose, o să mor!
-Bine, deja mă sperii. Calmează-te, ok? Deci...ce s-a întâmplat?
-Mi-am scos frumuşel cărţile din dulap şi eram în întârziere, aşa că mă grăbeam să ajung la oră. Pe scări m-am ciocnit de jigodia de Hill!
-Hill? Ryan Hill? Dumnezeule, ai stat cu ăla o oră întreagă !? Nu eşti în toate minţile Sophie Heart.
-Ei bine, ăla cum îi spui tu...e un nemernic! M-a târât cu el la directoare, la propriu! Acolo, am aflat de ce a fost chemat şi ce pedepse a primit...pe lângă asta, a mai făcut şi pe victima. Când a auzit ce pedepse i-a dat directoarea, nemernicul de Hill i-a propus ca eu să fiu un fel de tutore pentru el şi să-l ajut să se disciplineze, inventând o scuză penibilă cum că vai, bietul de el, părinţii îşi doresc să-l mute din oraş iar el iubeşte oraşul ăsta şi nu vrea să plece! Directoarea a muşcat-o şi acum sunt obligată să am grijă de el, altfel voi fi suspendată o lună! Cu alte cuvinte, dacă face vreo tâmpenie -ceea ce e inevitabil- eu o să fiu de vină!
-Wow...wow wow wow, stop. De ce a spus Ryan asta?
-Oare de ce? Ca să scape de pedepse! Să mă şantajeze în cine ştie ce moduri ca eu să mă duc la detenţie în locul lui şi să rămân să curăţ cantina şi să fac tot ceea ce ar trebuie el să facă!
-Bine, ai dreptate, eşti terminată, îmi spuse una din celelalte două colege. Sophie, de ce naiba ai mers cu el?
-M-a ţinut de braţ tot timpul! M-am şi învineţit chiar, am spus arătându-le vânătaia de pe braţ. Nu am cum să mă descurc cu el. Rose, nu ştiu ce o să mă - m-am oprit când am simţit un miros ciudat, ca de fier...apropiindu-se.
-Sophie Heart!
Huh?
M-am uitat împrejur după vocea feminină pe care o auzisem strigându-mă, apoi am văzut-o în pragul uşii de la cantină pe directoarea Charles, stând cu un Ryan Hill plin de sânge alături.
-Dumnezeule! strigă Rose speriată.
-Şi uite că începe distracţia, am şoptit ironică, înainte să-mi iau ghiozdanul şi să mă ridic de la masă, din nou plină de nervi.
Brusc, în urma mea, a început să sară toată apa din sticlele elevilor. Pur şi simplu explodase sticla!
M-am uitat înfricoşată în jur, apoi am ieşit în fugă din cantină.
-Se presupune că trebuia să fii cu ochii pe el...acum du-l la cabinet, îmi ordonă directoarea aruncându-l ușor pe Ryan în mine, ea intrând înapoi în cantină, probabil vrând să rezolve chestia cu apa.
-Eşti prost sau ce !? Ryan, te-am lăsat de zece minute singur. Pentru numele lui Dumnezeu, ce naiba ai făcut !?
-Aveam treburi nerezolvate cu cretinul de Rock...
-Poţi măcar să încerci să nu intri în bucluc acum că trebuie să am grijă de tine? Nu sunt dădaca ta, nu vreau să te supraveghez minut de minut!
-Ghinion, trebuie să suporţi consecinţele!
-Îţi reamintesc că tu i-ai dat ideea asta "briliantă" directoarei! Dacă nu o făceai, acum îmi savuram liniştită masa iar tu te băteai în continuare cu Rock sau mergeai singur la cabi - oh, la dracu! am înjurat prinzându-l.
Era să leşine la modul cel mai serios. Nu a mai reuşit să-şi păstreze echilibrul din cauza sângerării abundente şi astfel era să cadă. Norocul meu că următoarea uşă era cabinetul.
Nici nu am mai ciocănit, am dat buzna peste asistentă...care era deja ocupată cu...Rock.
La naiba, numai el lipsea!
Când l-a văzut Ryan, deja se repezea la el să-i mai dea câţiva pumni, neluând în seamă faptul că Rock era de zeci de ori mai rănit decât el, dar l-am oprit.
-Potoleşte-te sau chiar eu te iau la pumni! Hei Lianne, o salut eu pe asistentă.
Da, avea vreo 40-50 de ani, dar niciodată nu i-a plăcut să i te adresezi cu "doamnă", aşa că îi puteai spune pe nume fără să se supere.
-Sophie, oh...şi Ryan. Chiar mă întrebam când apare şi el având în vedere că ăştia doi s-au bătut de-a binelea.
Am oftat lung, după care l-am ajutat pe "bietul" Ryan Hill să se întindă pe pat. A gemut de durere când s-a lăsat pe spate şi încă avea o expresie puţin cam...înspăimântată aş putea spune.
La scurt timp a dat buzna peste noi un alt băiat. Era Ray - "fratele" lui Ryan, prietenul lui cel mai bun de-o viaţă.
-Um, am venit cam târziu observ, a spus el râzând şi mijindu-şi ochii aceia mari şi de un albastru deschis. Eu sunt Ray, a adăugat zâmbind şi întinzând mâna spre mine.
-Ştiu. Eu Sophie.
-Mersi că ai grijă de idiotul ăsta.
-Din nefericire va trebui să fac asta mereu. Sunt obligată de directoare să am, altfel voi fi suspendată o lună, m-am plâns eu strâmbându-mă şi ridicându-mă de pe scaun. Poate îl faci să nu mai creeze atâtea probleme, am adăugat pornind spre ieşire. Mi-a părut bine Ray. Lianne, eu am plecat la ore.
•••
Următoarele cinci ore au trecut ca fulgerul. Eram la ultima mea oră de desen, stând acolo în bancă nerăbdătoare să aud ultimul clopoţel pe ziua de azi - singurul lucru pe care-l auzeam cu plăcere.
Încercam să fac o schiţă, când deodată mă trezesc cu profa lângă mine. Nu făcea nimic, doar se holba la mine cu ochii goi.
-Ăăă...s-a întâmplat ceva? întreb în şoaptă ca să nu-i deranjez pe ceilalţi care erau prinşi în planşele lor.
Nimic. Niciun sunet...aceeaşi privire ciudată şi acelaşi chip lipsit de expresie. Începea să mă înspăimânte puţin şi niciunul dintre colegii mei nu părea că-şi ridică ochii din planşele acelea, de parcă era ceva normal ca profa să stea în dreptul tău şi să se holbeze la tine fără ca măcar să clipească.
-Sophie...şi mai cum te numeşti? mă întreabă în final după o lungă tăcere.
-S-Sophie Heart...
-Eşti sigură? mă întreabă iar, îndreptându-şi stiloul ameninţător către mine.
Până să-i dau un răspuns, m-am trezit cu stiloul acela înfipt în mână, la propriu.
Ce naiba !?
-Sophie...Sophie...