Am deschis usor ochii, eram intr-o camera intunecata în care doar lumina lunii intra printre nite usi inalte de sticla ce duceau spre un balcon, camera era foarte frumoasa si deloc incarcata, avand in vedere marimea imensa a acesteia, era un sifonier inalt intr-un colt al camerei, o noptiera langa pat cu o lampa pe aceasta, o canapea si doua fotolii ce iunconjurau o masuta de sticla, acestea fiind de o culoare rosiatica inchisa precum si cearsafurile ce ma incalzeau. Asternuturile rosiatice, aratau perfect pe lemnul negru al patului, pe jos era un singur covor prin centrul camerei de culoare neagra, eu eram inbracata cu o camasa de noapte alba ce nu parea a se asorta cu restul camerei. In fata patului la 5 metri departare era o usa inalta din lemn negru, prin care tocmai intrease baiatul ce ma salvase.
-Ma bucur ca te-ai trezit, spuse asta privindu-ma rece in ochi.
Nu știam ce sa zic, privirea sa era atat de patrunzatoare... ma sperie puțin .
-Ai de gand sa taci..., ai putea macar sa imi multumesti ca te-am salvat!
-M.. Mulțumesc! Am reusit sa spun eu printre buze.
-Mai bine, spuse acesta privindu-ma.
Imi dadusem seama ca eu inca eram in pat, m-am ridicat rapid, ametind usor, o mica ceata îmi deranjase ochii , dupa care disparuse, o mica incruntare, grea de sesizat, dar totusi am reusit sa o vad, aparuse pe chipul sau, dar disparand rapid cand observase ca imi revenisem.
-Unde m-ai adus? Am intrebat curioasa.
Pe fata acestuia aparuse un mic zambet.
-Esti la mine acasa, spuse acesta mandru, apropiindu-se de mine.
Rosisem, era prima oara cand eram in casa unui bărbat, sau na, am mai fost, dar doar a unui prieten, si cu siguranta in fata aceluia nu am stat in camasa de noapte. Acesta ma masura de sus in jos cu o privire perversa, cand privisem in jos spre camasa de noapte, imi dadusem seama. Razele luni inconjurau usor camasa de noapte alba si subtire facand-o acum treansparenta, ma inrosisem si încercasem sa iau cearseaful cu care eram invelita in urma cu cateva secunde, pentru a ma acoperi, dar băiatul misterios ajungând in fata mea ma oprise.
-Nu ar trebui sa te acoperi, spuse acesta "vai vocea sa ma mangaia usor este atat de mieroasa si suava, adineauri era mai inghetata, dar acum, ar putea sa ma si omoare, atata timp cat vocea lui era cea care o aud ultima dată " . Ar trebui sa fi mandra de corpul tau avand in vedere ca esti asa de frumoasa.
Mana sa era usor asezata pe a mea, simteam cum fiorii imi strabat acea mica portiune pe care o atingea.
-Cine esti?
- Dominik Adrian, spuse acesta reluindu-si , privirea si vocea inghetata, de azi incolo, voi fi stapanul tau, spuse acesta parca lovindu-ma cu o palma peste fata.
-Poftim?!!! „ a spus cumva stapan, nu prea cred asta, eu am fost crescuta ca o persoana independenta, si pana la urma cine se crede?... stiu ca ma salvat si ca ii sunt datoare, dar nu voi fi sluga nimanui." nu prea cred asta!
-Ce tupeu pe tine, spuse acesta privindu-ma cu o farama de uimire pe fata, acest tupeu va disparea din vocea ta, iar de acum incolo, te vei adresa cu stapane!
-Si daca nu voi face asta? am intrebat eu uimita de cat de superior mi se adreseaza.
-Vei avea de suferit! Spuse acesta.
-Cine te crezi sa spui asta?
-Stapanul tau, si vreau ca toata aceasta obraznicie sa dispara, nu m-am facut inteles?
-Nu!
-Nu ce???
-Nu iti voi fi supusa! Am zis eu hotarata.
- Nu cred ca ai vrea sa intreci limita!
-Si daca o fac?
- Vei suporta consecintele.
-Si care ar fi acelea... stapane, rostisem pe un ton sarcastic.
-Acestea, spuse el, intorcandu-ma cu spatele.
Mana sa imi aranjase parul dupa ureche, apoi incepand a ma musca de partea de sus a urechi, pana daduse sangele, facandu-ma sa scot un suspin de durere, apoi trecand la gatul meu, ma musca-se atat de tare incercand sa lase cate o vanataie ce avea sa apara in ceva timp, lacrimi imi impanzisera ochii dar incapatanarea mea nu le lasa. Dupa gat a inceput sa mearga usor spre brat, in timp ce simteam cum picuri de sange de la ureche imi mangaiau obrazul lasandu-se pe pieptul meu. După ce terminase cu mana, avand grija sa apara vanatai mici in locul unde dintii lui au fost, a trecut la obrazul meu, lingand pata de sange, apoi muscandu-ma.
-Gata, am inteles, am spus eu, dar acesta nu parea sa ma bage in seama. Și parcă nici sa ma mișc nu reușeam.
Una din mainile sale ma strangea de talie, apromiindu-ma cat mai mult de el, iar cealalta era in parul meu trangandu-ma cu capul pe spate.
Acesta trecuse de la obraz , pe portiunea dintre piept si gat, unde se pregatea sa mai lase o muscatura.
-Stapane..., am spus eu pregatindu-ma de durere și fiori, am inteles.
Acesta încetase pedeapsa și depuse un sarut, in acel loc ce era pregatit de suferinta, urcand apoi pe gatul meu, si mai sus la urechea mea, lasand in urma sa cate un sarut la fiecare centimetru.
Buzele sale erau atat de moi, imi dezmierdau piele lasand furnicaturi in urma lor. Ce e cu mine si reactiile mele?
-Nu a fost chiar asa de greu, nu-i asa, spuse el cu o voce calma.
Ne mai putand sa scot nici un cuvant am aprobat.
- A-și vrea ca de acum incolo sa te exprimi prin cuvinte.
-D......Da, am murmurat incet.
- Nu vei parasi camera, mancarea iti va fi adusa aici, spunea el stand drept in fara mea privindu-ma in ochi, baia e acolo, imi aratase spre o usa din stanga mea,daca ai nevoie de ceva, iti va fi adus de catre o menajera, nu trebuie decat sa bati in usa. Ai inteles???
-Da.
-Da si mai cum???
-Da... stapane, am zis lasandu-mi capul in jos.
-Si de acum incolo nu vei purta nici o alta haina infara de cele ce sunt in sifonier.
-Aha..., am soptit usor sarcastic
-In cuvinte , a spus acesta rece.
-Da stapane! Uram sa ma supun, era împotriva a tot ce sunt eu.
In camera intrase un majordom, acesta ma privise, dupa care se adresase pe un ton calm lui.... Stapanului.
-Domnule, sora dumneavoastra e aici.
-Vin imediat Sebastian, a spus acesta privindu-ma in ochii.
Majordomul iesise din camera.
-Fa o baie, voi trimite o menajera sa iti aduca ceva de mancare in jumatate de ora, spuse acesta, dupa care plecase din camera lasandu-ma sa ma uit dupa el....Arogantule!
Urasc sa fac ce spun alti, dar trebuia sa fac o baie, ma simteam atat de ciudat. Inima imi tresarea cand ma gândeam la el si la buzele sale ce parcă ma mangaiau cu ceva vreme inainte, parca toata intamplarea din garaj sa dus din mintea mea ca prin magie, ma simteam in siguranta aici, desi e ciudat tot ce se petrece. Ma simt intr-un fel curioasa si absorbita de tot ce e aici, dar si dorinta de a pleca ma apasa.
Am mers in baie, era foarte mare, avea o cada in mijlocul incaperii de o marime cu mult mai mare decat cea cu care eram obisniuta in micuta mea casa, un dus.. care e rostul unui dus din moment ce e o cada? Dulapioare pline cu parfumuri, geluri de dush, arome, sticluțe cu uleiuri, spumant de baie si medicamente chiar și sampon, balsam, burete, dar cel mai inportant tampoane.... "oare el le-o fi .... am inrosit" am dat drumul la apa, punand in ea spumant de baie si arome. Ador sa fac baie, si cu atatea mirodenii, simt cum mi se relaxeaza muschii si pentru cateva momente mi se goleste mintea de toate cele intamplate.
Dominik POV
Pielea ei era ata de catifelata, imi pare rau ca a trebuit sa ii las acele urme, dar trebuia sa inteleaga ca pentru inceput sunt un pericol petru ea...
"Nu imi vine sa cred ... tousi imi lasasem garda jos.... si fata ei, pielea ei, atat de catifelata , parca indemnand sa o resfeti. Parul ei, satenul ei par, ochii ei, acei ochi caprui care parca te inplora sa o iubesti, buzele ei abea asept sa simt gustul buzelor ei, corpul sau firav, nu mai am rabdare pana sa ii simt corpul lipit de al meu..., inca ma gandesc la acele trasaturi ce lumina lunii imi daduse voie sa le vad. E prima oara in 1600 de ani de cand sa intamplat asta, chiar am zambit, cu ce e ea atat de diferita??? Cum de reuseste sa ma scoata din minti in felul acesta? Cum se poate? E o muritoare, ea...o simpla muritoare a reusit sa ma faca sa ma indragastosc de ea, eu marele vampir Adrian Dominik".
Ma ingrijorez, oare cand ii voi spune... va pleca de langa mine?? Ma va parasi???? Nu o pot lasa, dupa secole in care am trait singur, pentru prima oara in atata timp, imi bare inima.... de parca asi fi inca in viata. Nu pot face asta, daca i se va intampla ceva jur ca voi face orice pentru ea.....o voi apara, mai mut decat propria viata.
Inca imi amintesc cand am vazut-o prima oara, sa intamplat acum 4 ani. Era singura , era intuneric, iar ea era intrun parc, langa un cimitr, se legana pe unul din leagane, privin cerul, din acel moment am vazut in ea acel ceva ce caut de atata timp, am vazut o inima, o inima ce tanjea la dragoste. O persoana inconjurata de atata lume, si totusi atat de singura, asa ca am urmatit-o o vreme, o vedeam zambind razand, dar in spatele acestora nu era decat indoieli de sine. Dupa, nu am mai putut sa o urmaresc, din nu stiu care motiv, stia ca cineva o urmarea.. si-a dat seama, mareu cand era singura, era atat de speriata.... asa ca am renuntat pentru o vreme.
Apoi, in urma cu alti doi ani, am mai vazut-o, era in acel cimitir cu niste pusti, fete si baietii ce pareau a fi de aceasi varsta, ei vorbeau, dar ea nu facea decar sa stea intinsa pe unul dintre morminte si sa priveasca stelele zambind, care la randul meu eu o priveam pe ea. Atunci am vazut un zambet adevarat, era atat de frumosa, inainte sa imi dau seama, si eu zambeam, dar in scurt timp se ridicase si se uitase in inprejurimi. Nu se putea, ma simtise, cum era posibil, nici cei mai buni vampiri nu si-ar fi dat seama ca eram acolo, dar ea a reusit, atunci mi-am adus aminte se imi spuse mama o data cand eram doar un copil. „Sufletele pereche se simt intre ele, e ca si cum ai simti ploaia in aer, e ceva ce nimeni nu poate explica" . Nu am ramas mult atunci, mi-a parut rau, dar nu am avut ce sa fac.
Dar, am revazuto in urma cu 4 luni, era mai trista decat era cand am vazuto prima oara, se vedea in sufletul sau, era suparata trista, se simtea spulberata. De atunci am ramas alaturi de ea , am aparato in ori ce moment, si erau multe. Dar a fost un moment cand nu am fost atent , am fost sa ma hranesc, si aproape aveam sa regret .... cand acele jeguri au bagato in acel garaj, aveau sa isi bata joc de ea , niste gunoaie, ar fi trebuit sa ii torturez pana la moarte, deoarece au pus mana pe delicata si fina piele a ei.
Am intrat in birou, acolo se afla sora mea mai mica, nerabdatoare imi sarise in brate.
-Domik, spuse sora mea, asa ma striga ea pentru a ma enerva.
- Da, ce sa intamplat, am spus rece.
-Cum adica ce sa intamplat, nu te-am mai vazut de 4 luni. O sa devin geloasa, unde tot mergi in ultima vreme, voi crede ca ai gasit o alta sora, spuse ea zambareata, dar totusi cu suprare in voce.
-De fapt, am spus eu asezandu-ma...si fara sa imi dau seama am scos un mic zambet.
In cateva secunde o vedeam pe sora mea vorbind la telefon cu iubitul sau.
-Nu David, iti zic eu i-am vazut zambetul,....
-........
- Nu pe bune, e un miracol!
-.....
-Crezi ca e vreo fata?
-.............
-Nu, nu are cum.
-Anastasia, am spus eu ridicand tonul la ea.
Aceasta se intoarse spre mine zambindu-mi inocent.
- Bine iubire, acum se pare ca ma cearta, vorbim mai incolo.
-...........
Aceasta bagase telefonul in buzunar , bosumflandu-se la mine.
-Scuze Domik, dar eram fericita, nu te-am mai vazut zambind asa , de fapt nu te-am mai vazut zambind de 1599 de ani.
-Am 1600 de ani! Ce sora mai esti si tu? I-am spus calm privind pereti.
Da stiu, ti-am adus un cadou, dar nu ti-l dau pana nu îmi arati fata.
-Atunci pastreaza cadoul, i-am raspuns sigur, si cu o banuiala la ce avea sa fie.
-Offfffffffffffffffffffff esti asa incapatanat Domik!
Nu am mai spus nimic, dar aceasta imi daduse cutia.
Deschide-o, vreau sa iti vad fata.
Presimteam ceva rau, surioara mea face mereu cadouri perverse, de unde tot are ideii?
Am deschis cadoul, dar in acesta am gasit o preche de lenjerie intima pe masura mea, partea cea mai interesana era ca de fapt era pentru femei, exact la ce ma asteptam, alta prostie ce apartine umorului ei, cred ca dupa atatia ani, a ramas in pana de idei.
-Probeaz-o! Spuse aceasta.
Am privit-o, dupa care am aruncat lenjeria intr-un semineu, care sincer il construisem special pentru cadourile ei.
-Aceasta se uitase la mine pret de o secunda, dupa care, imi zambise.
-Domik, ma bucur ca legatura dintre noi nu sa schimbat, dar imi pare rau sa iti spun, trebuie sa plec.
- Ce pacat, am spus eu privind-o fara nici o expresie.
Dupa ce aceasta plecase, am chemat menajera, si i-am scpus sa pregateasca micul dejun, dupa sa il duca in camera nou venitei.
....................................................................................................................................................................................
Hei sper sa va placa, am incercat sa il fac mai lung, scuze pentru greseli.
Astept comentarile voastre! :* :* :*