Fara a-mi mai da sansa de a face o noua miscare, elita cu care ma aflam in confruntare a lansat o rafala de lovituri ce aveau drept tinta punctele vitale. Imi puteam da seama ca avea un tipar pe care isi baza atacul actual, insa pauzele dintre lovituri erau prea rare iar seriile de lovituri erau prea dese pentru a avea destul timp de analiza tactica. Concentrandu-si o mare parte din forta in mana dreapta, mi-a aplicat o lovitura puternica ce m-a lansat direct catre peretele ce se afla la cativa metri in spatele meu. Ideea ultimului atac nu era aceea de a termina totul printr-o lovitura puternica si curata, ci mai mult acela de a ma face sa iau distanta in urma fortei pe care o crease in urma impactului cu abdomenul meu. Se juca cu mine, dorea sa ma umileasca si chinuie inainte de a ma termina. Probabil de aceea inca nu ma atacase folosind dispozitivele cu laser ce le avea in dotare.
- Ai un stil interesant de lupta, domnule. As putea sa iti stiu numele?
- Kabal. Trupele Speciale, unitatea 21. Iar tu esti?
- Nu conteaza numele meu. Trebuie sa stii doar ca sunt cel mai mare cosmar al tau si ultimul lucru pe care il vei vedea.
A inceput sa rada in urma spuselor mele. Vorbe destul de mari din partea mea, tinand cont de faptul ca tocmai zburasem prin incapere si indoisem peretele metalic de care ma lovisem. Aproape jumatate din energia vitala pe care o aveam o folosisem pentru atacul anterior asupra soldatilor, deci trebuia sa ma bazez in mare parte pe abilitatile fizice si mai putin pe cele speciale. Dark Blades consumau cea mai putina energie deci trebuia sa folosesc restul abilitatilor ca si ultima optiune. Nu il puteam lasa sa ma invinga. Nu, asta nu era o optiune ce trebuia luata in calcul. M-am ridicat de pe podea si am abordat din nou pozitia de lupta, dar de data asta aveam de gand sa fiu pe cat de serios posibil. Kabal observase schimbarea din atitudinea mea, lucru ce parea sa il incante. Mi-am ascutit toate simturile si am activat campul de detectare al semnaturii energetice, micsorandu-i raza de actiune la doi metri. In acest fel i-am sporit intensitatea. Aveam de gand sa ma folosesc de acest lucru pentru a-i anticipa miscarile. Nu stiam cat as fi putut rezista daca mai primeam cateva atacuri ca cel precedent. Am inceput sa ma apropii de Kabal cu pasi mici, ulterior marind viteza si incercand sa pornesc un atac direct, insa fiecare lovitura pe care incercam sa i-o aplic, el o bloca inainte de a atinge tinta. Parca stia unde vreau sa atac inainte de a ridica mana. Deci asta insemna cu adevarat experiemta acumulata in urma luptelor.
Data situatia curenta, am decis sa abordez un alt stil de lupta, folosind miscari imprevizibile si fara tipar, lucru ce parea sa aibe efect. Doua din zece lovituri isi atingeau tinta, insa nu cu destula putere incat sa il clinteasca. Era totusi ceva, decat nimic.
- Nu ai vrea sa renunti la ceea ce faci acum si sa treci de partea mea?
- Si sa ratez distractia pe care mi-o oferi?
- Mda, ma gandeam eu. Am zis totusi sa incerc.
Poate ca totusi puteam folosi si restul abilitatilor, folosind minimul de energie. Insa trebuia sa gasesc momentul potrivit pentru a face asta, sau riscam sa imi consum energia in van. Am incercat sa ma apropii de Kabal si sa primesc cateva lovituri in mod intentionat, pentru a observa zonele in care are deschideri sau puncte moarte in timp ce ataca.
- Inca nu ai de gand sa lupti serios cu mine, pustiule? Ai impresia ca ma joc cu tine?
- Nu ai idee cat de serios sunt acum.
- Cred ca este cazul sa facem lupta mai interesanta.
A inceput sa tasteze pe unul dintre dispozitivele pe care le avea atasate la maini. In cateva secunde am realizat ce voia sa spuna. Activase dispozitivele laser, ceea ce insemna ca ori voia sa ma faca pe mine sa dau totul, ori se plictisise si voia sa ma elimine. Ceea ce insemna ca strategia mea se sfarsea inainte de a incepe cu adevarat. M-am conformat cu situatia, asa ca am activat Dark Blades, dar moralul meu urma sa ajunga intr-o fractiune de secunda la pamant, deoarece Kabal adoptase un nou stil de lupta. Viteza lui era mult mai mare, acuratetea loviturilor mai ridicata iar forta loviturilor mult mai puternica. Cand aveam impresia ca blocam unul dintre lasere folosindu-ma de Dark Blades, o alta lovitura isi atingea tinta, insa nu fatal.
Dar totul s-a schimbat rapid. Desi raza de actiune a semnaturii energetice era setata pentru doi metri, inca primeam pulsatii slabe ale semnaturilor ce se aflau in apropierea mea. Desi pulsatiile pe care le detectasem erau slabe, le puteam distinge in orice circumstanta. Era Gray. Sau mai bine zis, Ava. Am simtit cum un sentiment macabru imi acapara mintea. Energia intunecata ce aparuse odata cu Dark Mode devenea din ce in ce mai puternica, mai intunecata, mai intensa. Activasem Point 0, dar parca nu eu o facusem. Era ciudat. Cu o singura lovitura rapida imi trecusem Dark Blades prin Kabal, lasand-l fara suflare, prabusindu-se la pamant intr-o balta de sange. Rece, gol. Acum el devenise o umbra a ceea ce era. Insa asta era valabil si pentru mine.
- Ava! Unde esti?!
Liniste. Nu primisem nici un raspuns. Puteam sa jur ca ii simtisem prezenta.
- Stiu ca esti aici! Arata-te!
La scurt timp, unul dintre peretii metalici a coborat, in spatele sau fiind un alt perete din sticla. Iar de cealalta parte a peretelui, se afla Ava si un tip in armura, insa nu ii puteam vedea chipul. Actionand din impuls, am indreptat mainile catre peretele de sticla si am activat Shockwave, lansand o unda de energie catre perete cu speranta ca voi spatge sticla si ii voi putea pune capat zilelor, insa a fost in zadar. Peretele de sticla abia de avea cateva zgarieturi. Ava radea. MA scotea din sarite, innebuneam. Era in fata mea, iar eu nu puteam sa fac nimic, tinand cont ca din cauza ei si a Yssei, Sai nu mai era. M-am apropiat de peretele de sticla si am incercat sa combin Dark Blades si Shockwave, in speranta ca pot produce ceva daune. Asa cum sperasem, peretele incepea sa crape.
- Incepi sa ma surprinzi, omule. Dai dovada de creativitate.
- Iar tu cine mai esti?
- Ma simt jignit. Am mai vorbit inainte, doar ca nu m-ai putut vedea. Mi-ai uitat vocea asa repede?
- Tu esti seful? Din cauza ta se intampla toate astea?
- Surprize, surprize. Exact.
Deja incepeam sa nu mai gandesc clar. Ura din mine crestea din ce in ce mai tare. Imi acapara trupul, nu numai mintea. Energia intunecata pulsa din mine, imprastiindu-se prin incapere haotic. Loveam peretele de sticla din ce in ce mai tare, spargandu-l tot mai mult. In fata mea se afla cea din cauza careia nu mai aveam frate iar langa el se afla cel care imi luase totul. In timp ce eu loveam peretele, ei radeau.
- Deja ai pierdut, copile. Nu mai ai nimic, iar acum am si tehnologia de teleportare.
- Ce?!
- Oh, da. Cat timp te-ai aflat in ''Sala pasilor pierduti'', am reusit sa extragem destule date cat sa replicam tehnologia de teleportare. Nu destul cat sa o compactam intr-o bratara asa cum au facut parintii tai, dar destul cat sa creez armura asta. Destul de tare, nu?
- Stiu ce vrei sa faci. Stiu despre puntea spatiala si despre planul de invadare. Si iti spun doar un lucru: Atata timp cat eu traiesc, am sa te vanez. Nu o sa existe loc in care sa nu te gasesc.
- Sunt atatea lucruri pe care nu le stii si nu le intelegi. In alte circumstante poate ti-as fi spus, dar timpul ma cam preseaza in momentul de fata, iar tu presezi prea tare peretele de sticla pentru a risca sa intru cu tine intr-o lupta in starea in care esti acum. Inca am nevoie de tine, asa ca recapata-ti fortele. Curand o sa ne reintalnim, iar tu o sa ma ajuti sa imi duc planul pana la capat.
- Asta nu o sa se intample. O sa te termin inainte sa activezi puntea spatiala.
- Ramane de vazut cine o sa aibe dreptate. Ava, esti libera sa pornesti dupa tradator.
Si-a ridicat mana dreapta si a teleportat-o pe Ava. Despre ce tradator vorbea?
- Poti veni oricand dupa mine, copile. O sa te astept.
Dupa ce a terminat ce avea de spus, s-a facut nevazut. In sfarsit dadusem ochii cu el, iar eu nu am putut sa fac nimic. Insa eram curios la ce se referea prin ''inca am nevoie de tine''. De ce l-as fi ajutat eu sa activeze puntea spatiala? Alte intrebari fara raspuns. De parca nu aveam deja destule pe cap. Eram din nou singur. Kabal zacea pe podea, mort. Ce devenisem?