Jumper

Placerile vietii

Pregatirile pentru asalt erau pe terminate. Bubu aproape terminase de facut ultimele verificari pentru exo-scheletul de lupta, Matt cauta cele mai bune puncte moarte in jurul parcului national pentru a ne teleporta fara a fi detectati, iar Dave probabil isi facea incalzirea pentru ceea ce urma sa vina. Cat despre mine si Sai, descoperisem pe ultima suta de metri ca in afara de energia pe care o avem si o consumam in mod constant atunci cand ne foloseam abilitatile, puteam sa creem si rezerve de energie ce le puteam folosi in caz de urgenta. SI deja salvasem destul de multa energie. Mai ramanea doar sa primim semnalui lui Matt. 

In timpul liber ce il mai aveam la dispozitie am decis sa ne relaxam sau sa stam cu persoanele dragi. Sai a insistat sa ii facem o vizita Yssei si sa o punem la curent cu tot ce aflasem si ce urma sa facem. Desigur ca aceasta a devenit ingrijorata si in repetate randuri a incercar sa ne convinga sa nu o facem si sa cautam o alta solutie, insa planul nostru deja era stabilit. Nu voiam sa facem cale intoarsa tocmai acum,cand in sfarsit aveam o pista viabila si puteam sa fim noi cei care luau prin surprindere. Cand a vazut ca nu este nici o cale de a ne opri, singura ei varianta a fost  sa ne ureze noroc si sa spere ca totul va merge bine. 

- Eu am sa intru in stand-by un timp, pentru a salva si stoca cat mai multa energie. Pana atunci poate ca ar trebui sa ii faci si tu o vizita si sa incercati sa stati de vorba. Nimeni nu stie cum o sa se termine toata chestia asta, deci nu pleca cu probleme nerezolvate. 

- Ce sa fac eu? Esti nebun Sai? Nici prin gand nu-mi trece sa fiu eu cel care se duce la ea. Nu, asta nici nu intra in discutie. 

- Exact cum a spus Dave. Doi caposi. Intru in stand-by. Vorbim mai tarziu. 

Pff. Eu? Niciodata.Facusem deja prea multe compromisuri pentru ea. Ea a fost prima care a stiu ce pot sa fac. Ea a fost prima pe care am vizitat-o. Am incercat sa ma comport cat mai frumos posibil cu ea. Iar ea ce a facut? Nimic. Dimpotriva, parca facea totul invers, incercand sa ma indeparteze de ea. Sau poate ca totusi ar fi fost bine sa merg sa vorbesc cu ea. Sai avea dreptate, nu stiam cum urma sa se termine asta, deci nu strica sa clarific lucrurile cu Rose. Furat de ganduri si neatent pe unde merg, m-am izbit de cineva, ajungand sa fac contact cu trotuarul rece. Insa cand m-am uitat mai bine, era ea. Parca mai frumoasa ca niciodata. Cateva suvie mai rebele ii acopereau ochi ce intr-un final s-au intalnit cu ai me, blocati parca in timp. Ne priveam ulul pe celalalt la fel ca si prima data. Sau poate ca asta urma sa fie ultima? OAre Universul incerca sa imi arate ca intradevar eram un capos fara limite?

-Esti bine, te-ai lovit? o intreb eu in timp ce ma holbam aproape obsesiv la ochii ei.

- Da sunt bine, merci. 

- Unde te duceai asa gabita?

- Trebuia tu sa intrebi chestia asta...

- Ok, am inteles. Scuze ca am dat peste tine. Iti poti continua linistita drumul. 

Am trecut pe langa ea si am plecat, insa nu am apucat sa fac mai mult de 5 pasi. I-am simtit mana fina cum o apuca pe a mea si o strange din ce in ce mai tare. Parca nu ar fi vrut sa ii mai dea drumul. 

- Veneam dupa tine, idiotule... Unchiul Dave mi-a spus ca Sai vrea sa mearga la Yssa, asa ca am vrut sa vin dupa tine... 

- Oh, deci pana la urma erai geloasa? Ce intorsatura neasteptata.

- Nu face lucrurile mai grele pentru mine decat deja sunt, bine? 

- Eu sunt doar uimit de faptul ca tu esti cea care si-a calcat pe orgoliu si a decis sa vina dupa mine. Pot spune doar ca ai facut lucrurile mai usoare pentru mine. 

- Haha, sa spun. Deci sa inteleg ca si tu voiai sa iti calci pe orgoliu?

- Mmm, eu inca ma gandeam la asta.