Jumper

Pregatiri pentru scoala

A durat cateva zeci de minute bune pana ce am reusit sa conving echipa ca se poate avea incredere in Dave si ca ar putea fi un membru valoros pentru echipa. Dupa multe argumente si dezbateri, reusisem. Imediat cum primisem acordul echipei, m-am teleportat la locatia pe care mi-o salvase in bratara.

Wow, dragut loc. Ma asteptam la ceva gen pestera lui Batman, insa era exact invers. Avea o casa cu vedere la mare, iar interiorul era o combinatie de eleganta cu contemporan. Stilat si dragut. Imi placea.

- Am vorbit cu echipa. Esti admis.

- Inca nu o sa primesc o petrecere, nu?

Inca se tinea de glume. Dar asta nu era o problema.

- As avea si eu o intrebare.

- Uimeste-ma, pustiule.

- Cum de ai stiut unde sa ma gasesti si cand sa ma gasesti, la prima noastra intalnire?

- Ti-am mai explicat odata.

- Da, stiu. Dar locul asta se afla la o distanta foarte mare de Vulcan. Cum ai reusit sa ajungi acolo atat de repede? Refuz sa cred ca a fost o coincidenta cosmica.

- Pai, daca suntem in acceasi echipa, cred ca este momentul sa o las mai usor cu secretele. Vezi tu, eu detin un prototip al bratarii. Prototipul pe baza caruia eu si echipa mea am facut bratara. Insa acesta are cateva lispuri.

- Cum ar fi?

- Are o limita de teleportari. 3 mai exact, la intervale de 2 zile. Din cate am inteles, tu nu iti mai poti da bratara jos de pe incheietura mainii, nu?

- Mmm.... cam da...

- Am o teorie, insa nu stiu daca este chiar adevarata.

- Care ar fi aceasta?

- Ei bine, din moment ce ti-ai conectat bratara la creier si ti-ai activat toate chakrele, exista posibilitatea ca bratara sa devina inutila cu timpul.

- Cum adica? Nu o sa mai pot folosi teleportarea?

- Ba da. Insa ma refeream la altceva. Poate ca bratara o sa devina doar un fel de interfata, un panou de control ce te ajuta sa iti utilizezi functiile mai usor. Ma gandesc la faptul ca o sa poti cu timpul sa te folosesti de teleportare si de restul abilitatilor fara ea, doar cu ajutorul mintii si a antrenamentelor. Dar cum spuneam, e doar o teorie.

Asta chiar suna bine. Suna mai mukt decat bine. Dar mnea... Nu aveam de gand sa renunt la bratara prea curand. Era munca parintilor mei. Nu puteam sa renunt la ea.

- Si, cam cand o sa pot sa vin la "baza" voastra?

- Cred ca dupa ce incep scoala. Trebuie sa imi innoiesc garderoba, sa imi cumpar caiete si multe multe alte chestii.

- Daca nu iti aduceam eu aminte, ai fi uitat, nu?

- Probabil. Pai, cred ca o sa plec acum. Am venit doar sa iti dau vestea cea mare.

- Inainte sa pleci, vreau sa iti dau un ultim sfat.

- Care ar fi acesta?

- Nu te culca pe o ureche doar pentru ca acum ai tot internetul in capul tau. Foloseste-ti capul.

- Am sa tin cont de el. Te-am lasat.

Imediat m-am teleportat in camera mea si m-am intins in pat. Cat de bine era... Ma simteam in patul meu ca in rai.

- Ridica-te. Avem treaba, a zis Sai.

- Treaba? Cred ca glumesti. Ce treaba avem?

- Asa cum i-ai spus lui Dave, avem de facut cumparaturi pentru scoala. In doua zile incepe scoala.

- Doua?! Cand dracu' a trecut timpul asa repede?! Sa mergem!

Sai deja pregatise o lista cu magazinele in care trebuia sa mergem. Urma sa imi iau destul de multe chestii. Insa pana seara aveam destul timp. Intai mi-am innoit garderoba, apoi am cumparat recuzita pentru scoala iar intr-un sfarsit am luat niste mancare la pachet pentru cina. 6 ore durase cam toata invarteala prin magazine. Nu imi placea sa recunosc, dar uneori eram mai rau decat o fata.

Odata ajunsi acasa, am despachetat si am mancat, urmand sa imi fac un dus revigorant. Odata ce am terminat cu toate cele mentionate anterior, m-am intins in pat si am dat play unui playlist pregatit anterior cu melodii linistitoare si lente, date la un volum minim, menite sa ma ajute sa dorm.

Chiar eram curios de cum urma sa decurga anul acesta scolar. Deja stiam ca o sa fie total diferit din cauza schimabrilor majore ce se petrecusera in viata mea, insa eram curios pana unde aveau sa ma duca aceste schimbari.