Jumper

Discutii

Naspa situatia actuala... Imi suna mai mult a titlu de ziar: "frati gemeni ce impart acelasi corp se indragostesc de doua persoane diferite".

- Asta chiar reprezinta o problema. Cred ca unul dintre noi trebuie sa renunte.. a zis Sai pe un ton clar dezamagit.

- Sa renunte unul din noi? Nu. In nici un caz. Gasesc eu o solutie.

- Ce solutie? Nu e ca si cand ai putea sa imi faci rost de un corp. Nici macar nu stim ce s-ar intampla daca eu ti-as parasi corpul.

- Toate la timpul lor, dragul meu. Toate la timpul lor.

Nu aveam nici cea mai mica idee cum trebuia sa o scot la capat. Insa ma gandeam ca poate o sa se intample ceva aleator si favorabil care o sa ne ofere o solutie. Insa pana atunci, prima problema ce trebuia sa o rezolv era cea a foamei care ma omora incet. In stomacul meu pare era un cutremur. Am luat portofelul de pe noptiera pentru a ma uita cati bani mai am in el. Era cazul sa dau comanda de mancare.

Hmm... Erau destui cat sa imi ajunga si pentru suc. Dar cred ca era cazul sa fac curat in portofel. Era plin de hartii care nu imi mai trebuiau. Mi-am aprins o tigare, am scos tot din el si am inceput sa selectez hartiile si ce mai aveam pe acolo. Bonuri de la magazine, aruncate. O jumatate de factura pe care am uitat sa o platesc, aruncata. Poza cu mine si Bubu, pastrata. Hartie cu numar de telefon, aruncata. Stai. Numar de telefon? Boom, fulgerul vietii ma lovise! Doamne, nu pot sa cred cat de idiot am fost. Am uitat sa ies cu tipa de la benzinarie.. Iar eu ii zisesem ca in 2 zile o sun. Eh, sper doar ca era libera si acum.

Am scos telefonul si am tastat numarul. Intr-un sfarsit a raspuns.

- Da? Cine e?

- Hey... Sunt Andy, tipul de la accident *extraordinara prezentare, geniule*.

- Aaa, da. Imi aduc aminte. Ce faci?

- Destul de bine. Auzi, mai e valabila oferta cu iesitul?

Te rog spune da, te rog spune da.

- Desigur. Insa nu acum. Inca nu am iesit de la lucru. Ce spui de ora 10? La Lounge?

- Oricand vrei tu, e perfect.

- Deci a ramas stabilit. Ne vedem acolo. Byeee!

Grabita mai era de a inchis imediat. Eh, asta e. In sfarsit puteam sa vorbesc cu ea si sa incerc sa aflu cateva chestii.

- Chiar crezi ca vom afla ceva de la ea?

- Ei bine Sai, orice informatie e bine-venita.

- Si cam ce ai de gand sa o intrebi?

- Sincer, chiar nu stiu. Vad eu atunci. Stii ca ma descurc mai bine la improvizatiile pe moment.

Era ora 8. Deci mai aveam doua ore la dispozitie. Pff, timp din plin. Am dat comanda de mancare, iar aceasta urma sa ajunga in 20 de minute. Perfect. Pana venea comanda puteam sa imi fac si un dus. Mi-am aruncat rapid hainele de pe mine si am intrat in cabina. In timpul dusului mi-am exersat si talentele muzicale, care trebuie sa recunosc, sunau mai mult ca sunetele pe care le scoate o marmota atunci cand se imperecheaza. Eh, era bine si asa decat deloc.

Cineva suna la usa. Cred ca era comanda. Iar ma lasasem purtat de valurile din dus si uitasem de timp. Am iesit rapi , m-am sters, mi-am pus boxerii rapid si am luat un halat pe mine. Inca nu eram sigur daca luasem boxerii cum trebuie, insa nu asta conta acum. Mancarea era cea care conta. Ajuns la usa am fost intampinat de un tip care probabil era de aceasi varsta cu mine, insa care era putin mai slabut. Mi-a inmanat comanda iar eu i-am dat banii. Desigur, i-am lasat si bacsis.

In sfarsit. Muream de foame. Am inceput sa devorez mancarea de parca toata viata mea consumasem numai scoarta de copac si radacini dulci. Si desigur ca dupa masa mergea un pahar rece de suc si o tigare. M-am uitat la telefon si inca mai aveam o ora la dispozitie. Cred ca era momentul sa incep sa ma pregatesc pentru iesit. Prima data mi-a uscat parul cum trebuie. Inca imi curgeau picaturi de apa din el. Bun, zis si facut. Era momentul sa imi aleg hainele. Am optat pentru niste blugi putin rupti in zona genunchilor, bascheti negri si o bluza neagra cu anchior. Acum detaliul final : parul. Dura mai mult sa imi aranjez parul decat sa ma schimb si tinand cont ca eram dupa dus, dura si mai mult.

In fine, intr-un sfarsit terminasem si cu parul. Si inca mai aveam 10 minute la dispozitie. Am introdus coordonatele pentru Lounge si am disparut. Ma teleportasem in spatele localului, deci eram ferit de privirile trecatorilor. Am inaintat catre trotuar apoi am intrat. Hmm, destul de dragut locul. Prima data cand intram aici. M-am asezat la masa, am comandat un cappuccino italian, am aprins o tigare si am asteptat ca ea sa isi faca grandioasa aparitie.

Deja ma plictiseam. Trecusera 25 de minute iar ea inca nu aparuse. Incepeam sa cred ca mi-a tras teapa. Insa exact in momentul cand voiam sa ma ridic si sa plec, ea s-a asezat la masa.

- Imi cer scuze ca te-am facut sa astepti atat, dar m-au mai tinut putin peste program.

- Nu-i nimic. Abia am ajuns si eu.

Desigur ca spusesem asta si nu ii ziceam adevarul. As fi parut prea disperat sa ies cu ea daca ii spuneam ca ajunsesem cu 10 minute inainte de ora planificata.

- Eu trebuie sa imi cer scuze ca nu te-am sunat dupa doua zile, asa cum ti-am zis atunci, dar au intervenit niste... chestii...

- Nu-i nimic. Uitasem ca trebuia sa iesim.

Asta a fost o lovitura grea. In fine, trecem peste.

- Bun, hai sa iti spun despre ce vreau sa vorbim. Ai zis ca ai lucrat la Black Star Corp. inainte, nu?

- Exact.

- Ce stii despre Michael si Dora Daemos?

- Hmm... Nu mare lucru. Doar ca erau niste cercetatori foarte respectati acolo, insa nimic mai mult. Sincera sa fiu, nu i-am vazut niciodata.

- Ba de fapt, i-ai vazut odata. In ziua exploziei. Erau parintii mei.

- Oh... Chiar nu stiam cine erau...

- Nu-i nimic. Voiam sa te intreb daca stii pe cineva din Black Star care sa le fi purtat pica sau ceva. Orice.

- Chiar nu stiu. Eu ma ocupam doar cu hartiile de la secretariat. Nu aveam treaba cu ce se petrecea in laboratoare.

- Deci nu are rost sa te intreb despre Jumper.

- Te referi la proiectul Jumper?

- Da! Exact! Ce stii despre el?

- Doar ca era un proiect foarte secret. Aparusera zvonuri cum ca era inceputul a ceva maret ce avea drep menire schimbarea omenirii.

Deci nu stia mai mult decat ceea ce stiam si eu.

- Insa cred ca ar trebui sa stii ceva, legat de ziua exploziei. Le-am spus si politistilor, insa acestia nu au gasit nimic.

- Ce anume?

- Dupa ce s-a produs explozia iar tu ai fost izbit de perete, a aparut un Range Rover negru si a facut cateva poze la ce s-a intamplat, apoi a plecat. Dar politistii nu prea au avut ce face cu informatia asta din moment ce camerele de supraveghere au fost distruse iar eu nu am retinut numarul de inmatriculare al masinii.

Range Rover negru? Poze? Asta inseamna ca aveam dreptate. Totul a fost pus la cale! Nu eram paranoic!

- Iti e de folos informatia asta?

- Da, chiar imi este. Iti multumesc.

- Nu ai pentru ce. Ti-am mai zis, ma bucur ca te pot ajuta.

- Cred ca m-ai ajutat destul. Hai sa vorbim si despre altceva. Seara este lunga, iar eu am promis ca iti fac cinste.

- Suna bine.

Intreaga seara am vorbit despre noi, despre pasiunile noastre, chestii tampite pe care le-am facut atunci cand eram mici si ce ne doream pentru viitor. La sfarsit m-am oferit sa o conduc catre casa, insa m-a refuzat spunand ca nu locuieste prea departe si ca nu se merita deranjul. Eu am plecat in directia opusa, iar atunci cand am gasit un loc mai ferit m-am teleportat.

Odata ajuns acasa, mi-am facut o cana mare de cappuccino si mi-am aprins o tigare.

- Ei bine, Sai... Se pare ca totul a fost o inscenare.

- Nu te contrazic. Probabil cineva voia neaparat sa scape de parintii tai si a pregatit un asasinat.

- Acum e de datoria noastra sa aflam cine a facut asta.

- De acord.