Jumper

Inceputuri

Probabil cu totii am avut intr-un moment din viata genul ala de vis care este irealizabil deoarece este practic imposibil sa il indeplinesti. Unii nu il pot indeplini din cauza conditiei materiale, altii pentru ca nu au curaj, iar altii nu il pot indeplini din cauza legilor naturii. Ei bine, eu cred ca ma incadrez la ultima categorie. Visul meu a fost sa pot calatori oriunde, si oricand, fara a mi se aplica regulile si legile normale, fara a petrece timp pretios facand actele necesare pentru calatorie, gen pasapoarte, vize si alte lucruri care nu prea isi au rostul, fara a petrece ore bune calatorind cu avionul, autocarul sau mai stiu eu ce. Eu am vrut mereu doar sa calatoresc. Daca stai sa te gandesti, este un lucru simplu si aparent banal ideea de calatorie, insa mereu apar lucruri care impiedica buna decurgere a calatoriei, cum ar fi pana la roata, se strica motorul, ramai fara combustibil, sau chiar un accident. Eu mereu mi-am dorit ca o calatorie sa fie simpla, sa poti ajunge dintr-un punct A in punctul B fara a intampina greutati, fara a pierde timp. Se spune ca imaginatia este cea mai puternica arma a unui om, si atata timp cat ai imaginatie si materialele necesare pentru a-ti materializa imaginatia, nimic nu este imposibil.Dar cred ca am intins-o prea mult cu plictisitoarea introducere,deci este cazul sa incep...

Aceasta este povestea mea, a unui baiat simplu, comun, genul de baiat care nu se da in spectacol si nu are nimic special cu care sa iasa in evidenta.Genul de baiat ce isi petrece tipul cu prietenii pe afara sau in cafenele, sau daca ii este prea lene sa faca ceva, sta in casa si doarme. Insa, viata mereu ne ia prin surprindere si transforma banalitatea in specialitate, fie ca ne place sau nu modul in care face asta.

-Hei, trezeste-te... E timpul sa plecam. Nici macar bagajul nu ti l-ai facut.

-Lasa-ma... Vreau sa mai dorm putin...

Vocea mamei m-a trezit din dulcele somn de weekend, somnul ala pe care il savurezi din plin pentru ca stii ca ziua urmatoare nu trebuie sa mergi la scoala. Parintii mei planificasera pentru weekend-ul asta o mica drumetie undeva intr-o padure, unde inchiriasera o cabana ce se afla exact pe marginea unui lac.Ce pot spune, peisajul imaginat de mine ma incanta. Natura, cabana, lac, poate si cateva animale salbatice dupa care sa alerg ca un descreierat, iar pe seara un gratar imens urmat de un film bun iar apoi somn. Cam asta era genul de viata dupa care tanjeam eu. Una in care sa nu ai nici un stres, si sa traiesti momentul, pentru ca daca stai sa te gandesti bine, nu stii ce iti rezerva ziua de maine asa ca cel mai bine e sa traiesti din plin prezentul.

-O sa ai timp 2 ore sa dormi in masina, deci grabeste-te si fa-ti bagajul. Deja suntem in intarziere.

-Bine,bine...Ma trezesc acum...

Asta era partea aia a diminetii pe care o uram cel mai tare: momentul in care te trezesti.Pana la urma am decis sa ma ridic din pat si sa imi fac bagajul.Lenea pe care o resimteam,foamea pe care o aveam si somul care inca incerca sa imi inchida ochii faceau totul si mai greu, insa trebuia sa ma grabesc daca doream sa ajungem la timp.

In fine.Intr-un sfarsit,dupa chinuri nenumarate si incercari fara numar, am reusit sa fac bagajul.Cea mai grea parte a fost sa il inchid, pentru ca eu bagasem in el toate lucruile posibile.Am bagat pana si lucruri de care aparent nu ai nevoie intr-o padure, cum ar fi o tripla, dar hei, mai bine sa fiu pregatit pentru orice.

-Coboara, e timpul sa plecam.

Deja?Iar eu nici macar nu ma schimbasem, nu mancasem,nimic. Doar imi facusem bagajul. Am cautat rapid in dulap niste haine cat de cat decente si m-am imbracat la foc automat. Am luat bagajul in spate si am coborat scarile cu viteza luminii.Cand am ajuns la masina, tata tocmai incarca ultimele lucruri pentru plecare.

-Gaseste putin loc si pentru bagajul meu.

-Putin? Bagajul ala arata de parca ti-ai impachetat toata camera in el, a zis tata, schitand o fata usor surprinsa.

Ei bine, nu era chiar toata camera, dar cel putin jumatate tot era.A luat bagajul si l-a inghesuit in portbagaj.Totul era gata. Desi nu prea ma incanta excursia asta,poate ca intr-un fel era binevenita.Putin aer si natura nu cred ca mi-ar fi stricat, tinand cont ca in ultimul timp am fost inecat in teste, examene si invatat. M-am asezat pe bancheta din spate, mi-am pus castile si am dat play unei melodii la intamplare. Oricum nu cred ca ar fi durat foarte mult pana urma sa adorm si sa ma trezesc atunci cand ajungeam la cabana.

-Cand opriti sa bagati benzina, ma treziti si pe mine, ca sa imi iau ceva de mancare.

-Ok.

Mi-am pus din nou castile si am incercat sa adorm. Dupa cam 15 minute de mers cu masina, am simtit cum aceasta incetineste.

-Hei, trezeste-te. Am ajuns la benzinarie.

-...Deja...? am zis, incercand sa ma opresc din a casca. Cat timp am la dispozitie?

-Cam 10 minute. Sper sa nu cumperi tot magazinul.

-Cum spui tu, boss.

Am coborat din masina si m-am indreptat catre magazin.Parintii mei au ramas sa bage benzina si sa ma astepte pe mine.Normal ca ar fi durat mai mult de 10 minute sa imi iau ceva de mancare, pentru ca eram foarte nehotarat cand venea vorba de alegeri, iar ei stiau asta destul de bine. Odata ajuns in magazin,incepea primul test : in care raion sa intru prima data? Cel de chipsuri, de ciocolata sau de sucuri?Grea decizie.Am intrat in primul raion, cel de chipsuri. Am luat o punga cu aroma de wasabi si una cu chilli. Imi placeau foarte mult mancarurile condimentate, iar chipsurile erau un supliment destul de bun.Acum urma ciocolata.Am luat una cu alune si stafide si una simpla.Cea cu alune si stafide era preferata mea,asa ca nu am rezistat si am mai luat una.Ultimul test. Sucul. Aici era o alegere destul de grea...Imi placeau majoritatea sucurilor, asa ca am inchis ochii, m-am invartit si l-am luat pe cel pe care am pus prima data mana. Cand am deschis ochii, era cel de pere. Destul de bine.Le-am luat si m-am dus cu ele la casa. Tipa care lucra acolo nu era prea mare. Probabil era cu doi sau trei ani mai mare decat mine, si era si draguta. I-am aruncat o privire,iar ea mi-a raspuns cu un suras in coltul gurii. Am luat totul si am pus intr-o punga.Desigur, ea m-a ajutat sa le pun. Pacat ca trebuia sa plec la cabana. Poate mai stateam si eu de vorba cu ea.

Cu cativa pasi inainte sa ajung la usa magazinului si sa ies afara, am auzit claxonul unui tir, care suna in disperare, si care parea sa se apropie de benzinarie. Inainte sa deschid usa, claxonul tirului s-a auzit mult mai puternic, si dintr-o data l-am vazut pe tata cum se panicheaza si imi face semn sa raman inauntru. Nu l-am luat in seama, asa ca am iesit afara.Cand m-am uitat in stanga, am observat cum tirul, care era de fapt o cisterna plina cu combustibil sre isi pierduse controlul se indrepta cu viteza catre benzinerie.Nu am mai apucat sa fac nici o miscare, nu am mai apucat sa scot nici un sunet. Cisterna s-a izbit violent de masina parintilor mei, si ulterior de statia de pompare, urmand o explozie ce m-a aruncat inapoi in magazin, izbindu-ma cu putere de cel mai indepartat raft.M-am prabusit la podea, neputand sa imi mai misc corpul. Simteam cum imi pierdeam incet incet cunostinta.Ultimele lucruri pe care le-am mai vazut fost masina parintilor mei care ardea langa cisterna, si fata de la casa care incerca sa sune dupa ajutoare.Apoi, doar intuneric si nimic...