Dedicat lui inspector_books
—Ai reușit, vezi? zise Coco.
—Acum pot vedea și auzi mult mai bine! Ca și cum aș fi un copil normal...
—Păi ești normal, spuse ea. Că normalitatea ta și a noastră e diferită de normalitatea celorlalți oameni e altceva. Ai priceput ceva sau nu? chicoti privindu-mi chipul confuz.
—Nu... adică da... Mă prind eu, spun într-un final.
Pornim la pas prin grădină, stropi mici de ploaie începând să cadă reci din norii fumurii și negrii, stropind pământul încă fierbinte.
—Ai zburat vreodată?mă întrebă ea încet.
—Nu... îmi e frică de înălțime, spun scărpinându-mi ceafa stânjenit. Și nu cred că sunt făcute cu adevărat pentru zbor. Nu știu, nu am încercat niciodată.
—Uneori mi-aș dori să pot zbura...Ești norocos, să știi. Eu nu m-am născut într-o familie de supranaturali. Am învățat singură totul. Și e greu pe cont propiu.
—Dar Seth și ceilalți?
—Micuța mea haită, zâmbi. Seth ne-a strâns pe toți. Suntem foarte uniți, aproape ca o familie. De ce vorbim despre asta?
—Nu știu. Tu ai început, zâmbesc.
—Mda, uneori îmi e mai ușor să mă destind în preajma creaturilor întunecate. E...liniștitor, mărturisi ea.
—E ceea ce te definește ca Banshee, spun calm. Ai nevoie de singurătate dar vrei și să îți găsești pe cineva care să te înțeleagă. E ok. Și eu sunt așa.
Ploaia începe din ce în ce mai tare, iar noi ne retragem în serele mari, pline de palmieri și plante exotice. Era cald, iar eu mă simțeam minunat.