Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

15

  —Și?! spun nerăbdătoare, holbându-mă la el cu ochii cât cepele.
  —Și... și așa am obținut frumusețea asta, spuse dându-și jos gluga, arătând mândru spre jumătatea de chip diformă.
  —Mi-ai promis că nu ratezi detalii, spun îmbufnată.
  —Dar nu ratez. Doar le ocolesc cu dibăcie, spuse apoi chicoti de reacțiile mele copilăroase.

  Gura lui se arcuiește într-un mod foarte straniu. Ca și cum ar zâmbi doar cu jumătate de față. Uneori mă întreb cum o fi să fii el.

  —Groaznic, spuse el, parcă citindu-mi gândurile. Dar vreau să faci o carte despre asta. Ca lumeasă vadă și altceva decât prințese și ponei.
  —O carte? Despre tine? Modestule, chicotesc. Nu sunt bună la scris, adaug.
  —Prostii. Ți-am citit jurnalul. Ai un stil de a mă descrie fan-tas-tic, spuse accentuând fiecare silabă.
  —Ai făcut ce?!spun exasperată. Era o chestie privată!
  —Ai putea să îi pui titlul Anonymous, spuse continuându-și ideea fără să mă bage în seamă. Ca hackerii ăia de sparg chestii și deconspiră ticăloși.
  —Ce-ți veni cu oamenii ăia? Te crezi tu așa bun? Și nu mai schimba subiectul.
  —Nu îl schimb. Vreau să scrii o carte despre mine, sa o publici și să îi pui titlul Anonymous. Și gata!! spuse vesel, foarte încântat de situație.
  —Bine, bine, îți fac o carte. Acum spune povestea, spun nerăbdătoare, dorind să îi sorb fiecare cuvințel scurs ușor de pe buzele sale.
  —Fie, abia aștept. Cred că va fi ceva minunat, spuse și mă ciupi de obraz. Așa... continuând. Păi, bețivul era vampir și...
  —Stai, stai, deci chestiile scarry de Halloween există?
  —Nu sunt "chestii". Sunt ființe ca tine și ca mine. Doar că sunt mai... speciale. Adică, uită-te la mine. Sunt un demon adevărat, ar trebui să nu te mai mire nimic.
  —Și trăiesc printre noi?
  —Mda, majoritatea. Greu de explicat. Revenind la poveste...
  —Și nu vor să ne devoreze?
  —Nu, nu, ce să facă cu tine? Aoleu, nu sunt monștrii., te rog să faci diferența, mă mustră el. Acum...
  —Dar vreau să știu!

  Anonimul mormăi exasperat, apoi mă cuprinse în brațe și îmi astupă gura cu mâna lui rece.

  —Acum, taci și ascultă. Vorbim despre alte creaturi altă dată. Azi eu sunt personajul principal, spuse obosit. Acum... unde rămăsesem...

Păcat că el nu mai poate citi asta...