Alerg şi mă închid într-una dintre cabinele din baie, încercând să-mi opresc suspinele ce nu conteneau să-mi zguduie trupul. Încă le pot auzi râzând în depărtare, chipurile lor de lut mânjite până la refuz de machiaje stridente rămânându-mi pe retină, până ce dispar, îngropate în ceața lacrimilor ce curg necontenit.
Cu lacrimi în ochi, închisă în siguranța băii, îmi deblochez mobilul şi citesc mesajul ce tocmai îl primisem:
Oamenii normali nu au idee cât de frumos e întunericul...
Încă un citat de la acel necunoscut.... Măcar nu mă înjură și el....
Cine esti?
Tastez înapoi un răspuns, asteptând să îl primesc. Sperând că îl voi primi.
Asta nu e important. Ceea ce contează e că te-am făcut să zâmbești. Ignoră-i, fiecare aruncă cu ce are în suflet.
Pufnesc, căci nu am primit răspunsul dorit, însă zâmbesc, ștergandu-mi lacrimile cu mâneca, ieșind din baie și intrând înapoi în clasă, trecând pe lângă colegele mele ce m-au făcut în toate felurile până acum. Ele chicotesc, şuşotind ceva una alteia. Desigur, despre mine...
Înghit în sec şi mă aşez în bancă, forțându-mă să mă calmez în totalitate înainte de venirea profului in clasă.
Lumea din jur începe să se întunece în ceață, iar o clipă mai târziu capul îmi cade greu pe masă, iar eu nu mai simt nimic, epuizată de nesomn şi foame...
Telefonul îmi vibrează în buzunar...
YOU ARE READING
Băiatul cu Mască ~volumul1&2~
FantasyVolumul I Anonymous Tăcerea e cel mai puternic urlet, așa îi plăcea să zică. Nu toți îngerii cu aripi negre sunt răi...Am descoperit asta după multă vreme. Dragostea e cel mai profund și inexplicabil sentiment, un amalgam de emoții și senzații... At...