—Papă-lapte!spuse Ben, bătăușul, împingându-mă în masa care scârțâi puternic.
O durere de spate mă cuprinse imediat după, iar eu m-am chircit de durere pe podeaua prăfuită a clasei. Câteva lacrimi îmi înțepau ochii. Alți colegi s-au adunat, râzând, iar cineva mă lovi cu piciorul în coaste, ca pe o minge de fotbal.Mă chinui să scap de sub privirile lor, târându-mă pe podea.
—Tâmpitule, spuse Ben râzând, apoi plecă de acolo.
Îmi ridic tricoul și îmi lipesc palma rece pe pielea fierbinte, încercând să îmi alin durerea, dând liber lacrimilor umede să îmi alunece pe obraji.
Sprijunindu-mă de perete, încerc să mă ridic, simțind cum toate încheieturile îmi tremură, furnicate de niște mici arici dureroși, și cad pe primul scaun pe care îl văd, scâncind.
Spatele îmi scrâșnește ca un mecanism stricat, făcându-mă să îmi mușc mâna pentru a nu urla de durere.
"Doamne, dă-mi o viață mai ușoară", șoptesc în gând ca de fiecare dată...