Dis de dimineață, pe la șase așa, am sărit din pat ca un purice pe o nouă gazdă și am intrat la duș. Eram așa de entuziasmat că îmi alunecă și sticla de șampon din mână de emoție. Mă trezisem înainte de ceasul deșteptător ca niciodată. Chiar și în timp ce lucram nu eram atât de matinal, dar azi era ceva deosebit și cu toate că dormisem imediat ce plecase Simon, pe la zece aseară, tot mă simțeam bătut în palme.
Se făcuse șapte ceasul și eu deja eram pregătit de plecare, apoi mi-am amintit că în salon avea loc un consiliu de familie, iar eu fusesem cel care îl invocase. Da, trebuia să rezolv imediat și această chestiune, dar nu înainte să-l sun pe Simon.
Sunase atât de lung înainte să răspundă, că mai aveam puțin și dădeam cu el de pământ.
— Xander? Ce e?
Omul ăsta e nebun... Cum ce e?!
— Ești gata? Vin să te iau cu taxiul imediat ce termin pe aici.Bine?
— Off, eu nici nu m-am ridicat din pat, la naiba, nu mi-a sunat ceasul!
— Te iau în chiloți așa dacă nu ești gata în jumătate de oră!
— Acum mă apuc...
L-am auzit plescăind somnoros în telefon și mârâind. Cum o fi putut să doarmă atât de mult nu știu, că eu aveam niște emoții de cand m-am culcat, ca o fată emoționată că va avea primul contact sexual.
Am aruncat telefonul pe pat și am coborât în salon, nu înainte de a-mi turna o cafea.
— Xander! Alex mă surprinse din spate și am simțit că scap ceașca din mână, dar o potrivisem imediat pe farfuriuță și dezastrul fu amânat.
— Ce te furișezi ca o felină, pe la spate?am spus speriat de prezența lui inopinată și m-am întors către el.
— Aștept de o oră să aud ce ai de zis și dacă nu ai de gând să vorbești, eu mă duc să mă trântesc în pat. O noapte de operații și de cadvre care mi-au trecut prin fața ochilor... nu mă mai pot ține pe picioare.
Avea dreptate. Arăta epuizat și dacă îl atingeam cu un deget, cu siguranță ar fi căzut în fund și așa ar fi adormit.
— Haide, vă spun acum.
În salon, tata stătea în fotoliu și mama în picioare cu Alex.
— Vă sugerez să luați loc. Mamă?
Le citeam nerăbdarea în ochi, dar în a lui Alex, citeam oboseala.
— Eu nu mă așez, fiindcă sunt 0,1% șanse să mai aud ce spui.
Mi-am așezat cafeaua pe măsuță și mi-am împreunat mâinile în față, alegându-mi cu grijă cuvintele.
— Plec.
Spusesem un singur cuvant simplu și totuși, ei se uitau la mine de parcă am spus o ghicitore în rusă. Alex izbucnește în râs și fiecare începu să râdă pe seama mea că așteptaseră atâta timp ca să le spun că ies din casă.
— Plec din oraș. Mă mut! am continuat și se făcu o liniște morbidă. Mai întâi se ridică mama, apoi tata, iar Alex parcă se înviorase dintr-o dată la față.
— Ce spui? Unde să pleci? De ce?
Dacă propria mamă nu mă înțelegea, nimeni nu avea să o facă.
— Atât am avut de spus. Mă duc în Las Vegas. Am hotărât cu Simon să ne mutăm cu chirie. El studiază și eu mă angajez. Vreau să-mi fac o viață nouă acolo.
— Asta e absurd, a spus tata, ce îți lipsește aici?
— Nu vei înțelege. Voi pleca și cu asta basta.
— Dar...mama a vrut să mă implore din nou, dar Alex a intervenit neașteptat.
— Eu te susțin frățioare. Fă, tot ce crezi tu că e mai bine pentru tine. Eu am făcut ce a spus mama și tata și uite-mă cum arăt. Nu mai am timp de mine și de viață personală.
Era prima dată când Alex a fost de acord cu mine și aș fi crezut că vrea să scape de mine în alte circumstanțe dar acum o spunea din suflet și cu fermitate. Era sincer.
— Alex! Nu-i mai băga prostii în cap!
— Mamă, e la douăzeci și opt de minute de zbor Las Vegas. Xander e destul de matur să decidă pentru el însuși, nu mai e un copil!
— Xander... rămâi acasă, te rog copile...
Mama cea șireată schimbase tactica, luându-mă cu binișorul, dar nu avea să-i meargă nici așa. Eu eram hotărât și plin de speranță.
— Am decis , mamă, să nu o mai lungim. Voi suna acasă cat pot de des și vă țin la curent.
— Nu pot să cred că pleci pur și simplu și ne anunți în ultima clipă!
— Dar ce ai fi vrut? Timp să mă convingi sau să pregătești un alai?
Am târât geamantanele până lângă ușă, sub privirile îndurerate ale mamei. Nu voiam să o fac să sufere, dar trebuia oare să fi plecat demult ca să arate că-i pasă de mine?! Tata nu îndrăznea să spună nimic, poate se învinovățea pentru plecarea mea sau poate îi părea rău pentru desele momente în care mă făcea iresponsabil. Fratele meu a fost singurul care m-a îmbrățișat și mi-a propus să mă conducă la aeroport.
— Mulțumesc Alex, dar am chemat un taxi ce tocmai a ajuns. Odihnește-te.
— Sper să nu ne uiți și să ne suni des, bine? Mama și tata s-ar bucura măcar pentru atât.
— Promit.
Taximetristul mi-a băgat lucrurile în portbagaj, apoi m-am suit în dreapta.Familia mea mă privea întristată din fața casei, iar eu le-am făcut un semn scurt cu mâna prin geamul mașinii.
Eram sigur că avea să le treacă imediat ce se vor întoarce la rutina lor zilnică. Și eu aveam să mă binedispun imediat ce aveam să aterizăm în Las Vegas.
Pe la nouă jumate eu și Simon eram deja în fața clădiri în care se afla apartamentul nostru și agentul imobiliar ne aștepta de mult timp. Cât eu și taximetristul am cărat bagajele nostre în apartament, Simon rezolvase cu actele și chiria pe prima lună.
Era o zi de septembrie senină și împreună cu Simon ne dispersasem bagajele fiecare unde ne alesesem camera. Nu știu despre el, dar eu nu eram prea încântat să desfac bagaje acum, ci să colind orașul și minunile lui, însă pentru asta trebuia să mă schimb de haine. Până mi-am ales ceva de îmbrăcat, Simom era deja schimbat.
— Mamă, ce rapid ai fost. Ți-ai aranjat și lucrurile?
— Mda, dar nu chiar ca tine.
Ale mele erau aranjate ireproșabil , deci ale lui bănuiesc că erau vraiște.
— Lasă curățenia acum, mi-e foame, mi-e sete!Hai în oraș!
— Bine, dar să știi că nu vreau să văd nicio șosetă împrăștiată, când ne întoarcem.
El râse, probabil că era opusul meu și aveam să găsesc de ale lui și prin lucrurile mele. La ieșire din bloc, o tânără minionă cam de vârsta amicului meu, respectiv nouăsprezece ani, mă sorbea din priviri când trecu pe lângă mine. M-a pufnit râsul și Simon îmi făcea semne.
— S-a întors să se mai uite după tine, îmi zise el privind în urmă.
— Nu e de datoria bărbaților să facă asta? Să-și rupă și gâtul, nu-mi pasă.
Ne-am plimbat vreme îndelungată prin oraș, prin restaurante și cafenele, apoi prin parcul de distracții pierzând noțiunea timpului și ziua trecu numaidecât. Se înserase, iar noi nu mai știam încotro să o luăm.
— Băi, ești nebun? Ne-am învârtit prin tot orașul, am în spinare un rucsac plin cu cipsuri, bere, cola și pizza și acum nu știm adresa să ne întoarcem?!
— Sun agentul imobiliar să îmi dea din nou adresa, propuse Simon.
— Bine, că mi-e dor să desfac niște bagaje , decât să dorm pe străzi.
Într-o oră ajunsesem în fața clădirii și am expirat ușurați.
— Noroc că mi-a răspuns la ora asta, altfel o îmbulinam.
— Mda, ce noroc, am spus și când eram aproape de ușa apartamentului , un scandal de proporții de la vecinii de vis a vis ne atrase atenția. Ușa era întredeschisă și o luptă însoțită de țipete ne ridica mari întrebări asupra siguranței fetei sau femeii.
— Crezi că ar trebui să intervenim? N-aș prea vrea să am probleme.
— Xander, eu zic să aruncăm o privire, zise el și izbi ușa de perete. Ochii i s-au oprit asupra fetei care era lovită sub namila ce încerca să o țină imobilizată la pământ. Figura lui Simon se preschimbă într-una furioasă și îl trase pe bărbat de pe fată. Am decis să-l ajut și l-am luat la bătaie pe ins până l-am dat pe ușă afară, umflat de pumni. Gâfâiam obosit de la încăierare și am închis ușa. Când am revenit langă fată , Simon o ținea în brațe și plângea o dată cu ea. Să-mi trag o palmă și să nu mă trezesc. Simon plângea? Atunci am văzut. Fata aceea era chiar Anna. Cea de care fusese îndrăgostit toată viața lui.
— Eu mă retrag la noi, i-am spus lui Simon și fără să mai stau pe gânduri m-am retras. Știam că el avea să se ocupe de tânăra fată, iar eu nu voiam să mă bag între ei.
N. — La media e Xander și vă mulțumesc tuturor pentru comentarii ,voturi și citit.