Gerul era aprig. Mă îndreptam spre magazin să cumpăr ceva, când...
—Atenție!
Niște faruri uriașe ca niște mingi de foc se apropiau de mine fulgerător. O clipă mai târziu, impactul. Accept durerea cu plăcere. Nu mai e nimic de făcut. Poate e mai bine așa.
Câteva clipe mai târziu trag adânc aer în piept, ca atunci când te pregătești să sari în piscină.
Mă trezesc între oamenii ce asistaseră la accident, amorțită și cu privirea încețoșată. În pumnul meu strâns, când mă ridic ținută de câțiva oameni, găsesc un mic fulg negru moale.
E oare posibil?
Nu aveam nimic. Eram doar lovită la cap și mă ustura mâna pe care am căzut. Dar în rest eram întreagă. Doar speriată.
Îmi cer scuze pentru neatenție, sunt certată de o băbuță, iar apoi îmi continui drumul spre magazin.
La raionul cu hârtie igienică mă lovesc de un tip cu glugă. Se întoarse o clipă, destul cât să observ cicatricea, o urmă atât de cunoscută.
Las totul baltă și pornesc pe urmele băiatului ce o luase la sănătoasa, ca un șarpe prin iarbă.
Ies din magazin dar el parcă intrase în pământ. La picioarele mele găsesc o hârtie și o pană neagră, micuță.
"Nu" scria pe foaie. Un singur cuvânt, plin de înțeles. Nu e momentul.
—Îmi lipsești... Îmi pare atât de rău...
O umbră oftă, făcându-se nevăzută în întunericul nopții...