JULIE'S PART.
"Ne mai jucam mult?" maraie barbatul, lasandu-se pe vine exact langa mine.
Am cazut in fund, dandu-ma instinctiv inapoi. Inima statea sa imi sara din piept, iar mainile nu mi se opreau din tremurat. Mi-am prins fata in palme, fiind singurul lucru pe care l-am putut face.
"Nu ma asteptam sa te gasesc aici.." murmura, apucandu-ma de antebrat si ridicandu-ma in picioare.
Mi-am masat usor tamplele cu varfurile degetelor, sprijinindu-ma cu sodul de blat si incercand sa imi revin din sperietura zdravana de care tocmai avusesem parte si tot cred ca socul mai mare a fost cand am vazut cine era. Parul sau blond era ridicat intr-o creasta usor dezordonata, iar ochii sai de un albastru tulburat, ma priveau tematori si puteam regasi o oarecare stanjeneala in adancul lor. Cand mi-am ridicat din nou privirea spre el, statea cu mainile in buzunarele pantalonilor negrii de trening si isi daduse gluga jos.
Am recunoscut imediat hanoracul bleu marin cu manecile negre si sireturile ce atarnau de o parte si de alta, pe tivul glugii. Erau la fel tocite ca ultima data cand il vazusem imbracat in el. Buzele sale pline erau stranse intr-o linie nesigura, iar din cand in cand, isi musca incet buza de jos. Ghetele de baschet din picioarele lui, ce aveau sireturile desfacute si talpa aspra imi explicau cum de am crezut ca sunt bocanci. In tot acest timp cat l-am examinat, el nu si-a mutat privirea de pe fata mea.
Intalnindu-i din nou ochii albastri, un fior mi-a strabatut sira spinarii. Un fior plin de amintiri ce mi-a provocat o intepatura usoara in piept. Mi-am dus instinctiv mana pe piept, luand o gura mare de aer, inchizand incet ochii si simtind cum bataile inimii isi reluasera ritmul normal. Il simteam incordat si stanjenit. Mana sa a atins blatul, zguduindu-l putin, probabil din cauza tensiunii pe care o simtea.
"I-imi pare atat de rau, Julie!" spune amar, intorcandu-se spre blat, si prinzandu-i marginile cu amandoua palmele.
Nu puteam sa ma misc. O imagine mi-a traversat fugar mintea, lasand o urma adanca: era el, cu ochii injectati. O parte a lui pe care nu am vazut-o niciodata, dar totusi s-a aratat si s-a sfarsit tragic. Mi-am scuturat incet capul, limpezindu-mi gandurile si m-am apropiat incet de el, punandu-i mana pe umar.
Trecuse atat timp si pe el inca il macina ce a facut... Pentru ca asa era el. El era Matt pe care il cunoscusem cand intrasem la universitate, nu cel ce a incercat sa ma violeze. Emotiile ma coplesau tot mai mult, cu cat imi aminteam ce se intamplase. Cum a inceput, cand ma invitase la balul de Halloween, la care nu am ajuns din cauza ca i s-a stricat masina cand a oprit in fata unui magazin sa cumparam mai multe bandaje pentru costumul lui Ash si ne-am intors pe jos... si cum planuiam sa mergem undeva vara urmatoare, doar noi doi..Apoi a aparut el, ca o tornada ce m-a absorbit imediat, ca un abis in care mi-am dorit sa cad si am cazut de buna voie.
Nu il mai vazusem de atunci. Ash probabil a tinut legatura cu el, avand in vedere ca a intrat in casa ei pur si simplu si nu o invinovateam pentru asta. Ash si Matt erau singurii mei prieteni de aici.
Din vina mea a baut in seara aceea. Din vina mea si-a pierdut controlul. Dar nu mi-a fost greu sa uit de tot ce se intamplase. Lumea mea luase o intorsatura ciudata, iar ce facuse el nu m-a afectat prea mult dupa aceea. Am trecut peste astea foarte repede si era ultima persoana la care ma asteptam sa apara aici. Ma asteptam sa fie.. nu. Simteam ca devin paranoica, asa ca m-am oprit din a ma mai gandi le ce s-a intamplat si am vorbit:
"Stiu ca iti pare.." am murmurat, mangaindu-i incet umarul.
"A fost numai vina mea, nu ar fi trebuit sa-"
"Nu, Julie! A trebuit! Nu stiam ce se ascunde in adancul meu pana atunci." m-a intrerupt, ridicandu-si fata, ce acum era brazdata de lacrimi, spre mine.
Cand ochii lui i-au intalnit pe ai mei, am realizat ca intr-adevar il ranisem. Ma gandisem la felul in care trebuise sa se simta, gasindu-l pe Harry in casa mea, pe jumatate dezbracat, dar nu realizasem cu adevarat, pana nu vazusem asta in ochii lui, in figura lui plina de durere, ce imi cerea sa il iert.
"Matt..." am murmurat din nou, simtind cum lacrimile se inghesuiau in ochii mei.
"Imi pare rau, Julie!" spune din nou, tragand de nas si bagandu-si mainile in par.
Mi-am pus mainile in jurul umerilor sai lati, tragandu-l spre mine si strangandu-l in brate. Statea intr-o pozitie incomoda, mult aplecat spre mine, odihnindu-si capul pe pieptul meu si continuand sa planga. Lacrimile curgeau siroaie pe obrajii mei, rostogolindu-se in valuri spre gat. Dupa cateva momente, si-a revenit imediat in fire, desprinzandu-se din bratele mele si stergandu-si obrajii dintr-o miscare cu dosul palmei. Nu il mai vazusem niciodata asa slab.. vulnerabil...dar stiam ca are si partea asta sensibila, nu o arata des, dar nici o tinuse departe de mine asa cum a facut-o Harry si inca o face uneori.
Stergandu-mi lacrimile rapid si indreptandu-mi umerii, m-am oprit din a-i mai compara pe singurii barbati la care am tinut cu adevarat in viata mea. Iubirea ce i-o port lui Harry nu se putea compara cu ce simteam pentru Matt.
I-am zambit stramb cand s-a uitat la mine si mi-a copiat imediat gestul, lasand la iveala dintii sai imaculati. Am luat o gura mare de aer si nici nu am apucat sa expir, ca usa de la intrare s-a deschis atat de tare, incat atunci cand s-a lovit de perete, au vibrat geamurile inguste ce o incadrau. Ochii mi s-au marit imediat cand am auzit-o pe Ash strigand de afara, usor speriata, numele lui Harry.
L-am vazut imediat ce a intrat. Era extrem de nervos, puteam simti asta, iar mainile ii erau stranse in pumni. A privit spre living pentru o secunda, apoi si-a intors privirea spre mine si Matt. Blondul s-a intors si el spre locul unde era Harry, surprins de prezenta lui. Insinctiv, m-am indreptat cu pasi mari spre Harry care fierbea de furie si l-am prins in brate, incercand sa il detensionez, dar nu am reusit. Corpul i s-a relaxat pentru o fractiune de secunda, apoi muschii ce se ascundeau sub pielea tatuata, s-au incordat din nou, venele sale fiind extrem de proeminente.
"Iesi afara!" a marait, iar eu l-am strans mai tare in brate, incercand sa il comfortez si sa il opresc din al rupe in bataie pe Matt.
"Nu!" striga Ash din spatele lui, trecand pe langa noi si prinzandu-l pe blond de antebrat, apoi degetele sale au alunecat pe maneca hanoracului sau, cautand loc in palma lui.
El a prins-o delicat de mana si a privit-o pentru un moment, apoi si-a indreptat din nou atentia spre mine si Harry. Mi-am intors capul, adancindu-l in tricoul lui Harry si strangand materialul in pumni. Nu stiam la ce sa ma gandesc mai intai: cum sa il opresc pe Harry sa nu erupa sau la ce se intamplase acum cateva secunde, cand Ash il luase de mana pe Matt. Gandurile mi-au fost oprite de Harry ce si-a pus degetele pe barbia mea, fortandu-ma sa ma uit la el. Ochii mei i-au intalnit cu ezitare pe ai lui, din ai carui culoare intunecata disparuse pret de o secunda.
"Ai plans?" intreaba ragusit, apoi scrasneste din dinti indreptandu-se cu agilitatea unui tigru spre Matt.
Distanta dintre mine si Matt nu era prea mare asa ca nu a durat mult pana falca i-a fost lovita cu forta de pumnul lui Harry. Ash a inlemnit, danduse cativa pasi inapoi si punandu-si mainile la gura. Blondul si-a sters gura cu dosul palmei, uitandu-se in sus la Harry, care era intr-o stare pe care nu o mai vazusem pana atunci. Stiam cum reactioneaza cand e nervos, dar nu il mai vazusem niciodata atat de incordat si tensionat.
Picioarele mi se inmuiasera, iar mainile imi tremurau. Nu stiu exact daca m-am adunat sau nu, dar m-am indreptat cu pasi mari si destul de hotarati spre Harry, prinzandu-l de brat si intorcandu-l cu greu spre mine. Avea maxilarul inclestat, iar pupilele ii erau la fel de dilatate ca si narile prin care iesa si intra o cantitate destul de mare si fortata de aer. Am ridicat incet mainile, prinzandu-i fata in palme si lipindu-i fruntea de a mea. Continuand sa il privesc, mi-am plimbat incet degetele pe obrazul sau, simtind varfurile intepatoare are barbei nerase de o zi. Inchisese ochii.
L-am simtit relaxandu-se si incercand sa-si linisteasca respiratia. Am inchis si eu ochii, prinzandu-l in brate si tinandu-l strans. M-a privit pentru un moment si am observat ca fuira din ochii lui se diminuase, apoi s-a eliberat din imbratisarea mea.
"Te astept in masina." a spus rece, fara sa se uite la mine si aruncandu-i o privire veninoasa lui Matt, ce o tinea in brate pe Ash.
I-am privit pe cei doi, murmurand un "imi pare rau" spre Ash, ce ma privea cu o oarecare dezamagire si am iesit pe usa, coborand scarile in reluare si pregatindu-ma pentru ce ma astepta in masina. Calcand pe marginea bordurii, am deschis portiera si m-am asezat pe scaun, trantind-o. Mi-am dat parul dupa ureche, ridicandu-mi genunchiul intr-o parte, astfel incat sa ma intorc spre el.
"Si-a cerut iertare." spun, simtind nevoia sa ii dau o explicatie.
Eram suparata pentru felul in care reactionase, crezusem ca trecuse peste asta, dar nu il puteam invinui. Nu stiu cum as fi reactionat in locul lui. Faptul ca nu spunea nimic imi inrautatea starea. A pornit motorul, iesind de pe alee si inaintand pe strada.
"Sigur, acum nu mai vorbesti cu mine." mormai, cuibarindu-ma in scaun si incrucisandu-mi mainile la piept.
"Nu imi place sa vorbesc cand sunt nervos." maraie, holbandu-se la semaforul ce se facuse rosu si apasand brusc frana.
"Nu trebuia sa te enervezi, nu s-a intamplat nimic... Si ce s-a intamplat nu mai conteaza." murmur, muscandu-mi obrazul pe interior si invartindu-mi inelul pe deget.
"Nu pot sa nu o iau razna, stiind ca din cauza mea esti in pusa in situatii..." a oftat, oprindu-se din vorbit pentru o cilpa, apoi a continuat:
"Nici nu vreau sa aud povestea cu "nu e vina ta" "nu te invinovati", e vina mea si incerc al dracu de mult sa mi-o asum. Din cauza mea Matt a fost in starea aia. Nu ca m-ar afecta pe mine in ce stare e cretinul ala, dar te-a afectat pe tine.." s-a oprit din nou, scrasnind din dinti si strangand volanul in maini.
"Daca nu erai tu, se intampla." spun scurt cu subinteles, privind in gol spre degetele mele.
"Nu regret ca te-am cunoscut si sunt un prost daca te-am lasat sa crezi asta, dar sunt momente cand mai bine nu apaream in viata ta." mormaie, apasand incet acceleratia si plecand primul de la semafor.
"Continui sa imi ascunzi lucruri." rostesc, continuand sa ma uit in poala.
"Ce vrei sa spui?" ridica ochii spre mine, apoi se incrunta ingrijorat, cercetandu-ma din priviri.
"Nu stiu. Tu sti?" intreb si eu, aruncandu-i o privire neutra.
S-a aplecat spre mine, apucandu-ma de solduri si aducandu-ma in poala lui. A bagat mana sub scaun, tragand usor maneta, impingand cu picioarele in pres si dand astfel scaunul in spate pana s-a lovit de piedica sinei de metal.
"Harry, ce faci?" murmur, simtind buzele sale reci pe clavicula mea, apoi pe gat.
"Te indoiesti de mine?" maraie, apucandu-mi usor pielea intre dinti, apoi sugand-o incet.
"Eu.." incep, nestiind daca sa ma bucrur de intorsatura pe care a luat-o situatia si cat de usor pare ca a trecut peste sau sa ma intorc in scaunul meu si sa imi pastrez mutra furioasa.
Gura lui a gasit-o rapid pe a mea, tragand-o intr-un sarut tandru, pasional. S-a oprit brusc, privindu-ma intens si gafaind usor, la fel ca si mine.
"Raspunsurile pe care le vrei...Trebuie sa pui acele intrebari."
L-am strans puternic in brate, odihnindu-mi capul pe pieptul sau si incercand sa-mi calmez panica. Voia sa fie sigur ca nu ma indoiesc de el, ca am incredere in el.
"Am incredere in tine." soptesc, clipind surprinsa.
"Stiu." aproba, neclintindu-se.
"Avem destul timp. Nu plec nicaieri." murmur, nefiind sigura de intrebarile pe care aveam sa i le pun.
"Acum!" spune apasat.
Nu stiam cu ce sa incep. Ma simteam ca si cum nici nu as avea ce sa-l intreb, dar stiam sigur ca odata ce puneam prima intrebare, urma sa imi fie greu sa ma opresc. Usor frustrata de atitudinea lui, am luat o gura mare de aer si am expirat incet, punandu-mi ordine in ganduri.
"Ce s-a intamplat la Miami? De ce te-ai intors acolo?" intreb, cu vocea tremuranda, apoi imi dreg glasul.
"Cand am iesit din hotel, dupa ce ne-am jucat in lift, l-am intalnit pe Tom."
Maxilarul i se inclestase, iar privirea sa a devenit dintr-odata rece, usor crispata.
"A spus ca mama nu avea cancer."
"Ce?!" am tresarit, cu mintea invartindu-se.
"A spus ca tumoara pe creier o facea sa isi cauzeze singura rani, asa ca doctorii au trebuit sa o sedeze."
"M-am intors in Miami pentru ca ma hotarasem sa ii duc niste materiale pentru masina. Am simtit nevoia sa aflu mai multe, lucru ce m-a surprins si pe mine, stiind situatia in care aflasem adevarul si timpul indelungat pe care l-am trait in minciuna."
Ascultam absenta, simtind cum totul se termina tot cu un semn de intrebare in capul meu. Daca eu simteam asta, oare el cum se simtise? m-am intrebat, imaginandu-mi baietelul carliontat cu ochii verzi ca smaraldul si cu fetisoara brazdata de lacrimi. Lacrimi ce au cerut indurare fata de trumele suferite de mama lui.
"A spus ca nu a lovit-o pe mama niciodata. Ca faptul ca eu stiam ca avea vanatai noi in fiecare zi, dupa ce el isi petrecea jumatate de noapte la barul din josul strazii, au fost doar efecte adverse ale somniferelor pe care mi le dadea." a scrasnit din dinti.
"Imi dadea somnifere doar ca sa nu vad cum ea isi strangea pielea cu patentul."
Un fior mi-a strabatut corpul la auzul ultimei propozitii. Rostise ultimele cuvinte cu o ciudata usurinta. Incepuse sa isi plimbe degetele pe bratul meu, in cautarea unei ocupatii care sa il distraga cel putin pe jumatate de la lucrurile pe care le spunea. Isi pastra cu greu calmul, dar o facea pentru mine. Imaginea baietelului saten nu imi parasise mintea, doar ca luase o intorsatura usoara: acum plangea pentru ca nu putea sub nicio forma sa isi ajute mama. Nu era capabil sa o faca. Daca vorbele sale au avut asemenea impact asupra mea, nu voiam nici in ruptul capului sa imi imaginez cum s-a simtit el cu adevarat cand a vazut tot ce se intamplase cu mama lui. Poate amintirile erau sterse si patate de halucinatii, dar erau amintirile unui copil de nu mai mult de sapte ani.
Si in momentul ala am realizat de ce Harry obisnuia sa ma indeparteze cand intervenea Bruno, Jaden sau Arthur. Tot ce facea era sa ma protejeze, asa cum nu putut face cu mama lui. Ma simteam atat de sigura de iubirea lui, incat nu mai exista nimic altceva in momentul acela.
"La inceput nu l-am crezut..." pufneste, indreptandu-si ochii in care se zarea durerea si regretul, spre mine.
"E de ajuns." murmur, fara sa realizez ca ochii mi se umezisera si lacrimile deja incepusera sa curga incet si rar.
Mi-am sters lacrimile apasandu-mi fata in palme pentru un moment, apoi mainile sale mari mi-au prins incheieturile si le-au indepartat usor.
"La dracu, nu ar fi trebuit sa iti spun..." mormaie, degetele sale urmand traseul alor mele, cand imi stersesem obrajii.
"Am nevoie doar sa ramai langa mine." sopteste pierdut, inlantuindu-ma in sfarsit cu bratele si sarutandu-ma scurt pe frunte.
"Sunt chiar aici." murmur si adancindu-mi fata in tricoul lui, am inspirat mirosul mentolat inconfundabil.
La multi ani fetelor! :3 Scuze pentru greseli, sunt prea obosita sa recitesc capitolul + HSS a depasit 70.000, yay me! Multumesc enorm!