Omul cunoaște filosofia frunzelor
în ridul fin al mucului de țigară,
adună spuma de nucă
prin vârtejul țurțurilor,
adaugă drojdia insultelor
peste coca frustrărilor
de pe marginea patului,
degetele îi despică scoarța zăpezilor
și buzele gustă mustul varului,
părul i se agață în umezeala sârmelor,
noroiul gâdilându-i picioarele de ceară,
fibra oaselor metalice îl mușcă hulpav,
presărând peste rănile măduvei,
tristețea cărbunilor de ianuarie.