Troleibuzul viselor străbătea strada toamnei,
iar noi ne sărutam într-un colț de melancolie,
picăturile ploii înghițeau uscăciunea umbrelei,
zumzetul greierelui citadin pălea în poluare.
Lătratul lampinioanelor asurzea în lună,
boabele porumbilor își mâncau șoarecii,
cheia sol bântuia pesticidele orbirii muzicale
când notele pastelurilor erau jupuite de sensuri.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
