Ploapele grele ale cimentului
se închid în bătaia lumânărilor,
șoaptele norilor vibrează în asfalt
și valsul ploilor monotone râde,
iar copilăroasa cretă multicoloră
înfinge golul în coloana vertebrală
a sensibilităților minore,
lanțul florilor albe înverzește
peste igrasia sărutărilor abisale,
brațele noastre strâng vidul
și pe fundul cutiei rămâne
praful speranțelor de moment.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
