Uneori harta nucilor irisului
își orbea oțetul purpuriului iritat
în scutul abisului mânii stângi,
dulceața șosetei de prune pârguite
lâncezea sania masacrată a șoselei,
storceam tivul din origami
pentru obsesia carminului.
Într-un vas al adevărului piperat
adăugăm chimenul sclaviei,
desfundam rugina lanțurilor
cu decretul scăldat în curcuma,
dansul capoeira al ardeilor iuți
stârnea înflorirea finală a șofranului.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!