Pe râul de săgeți plutea inima mea
și tu ai adunat cioburile de ruină,
apoi ai cusut cu speranțele ațelor
umbrela îmbrățișărilor de fier.
Formula vopselelor de matematică suspina,
fugind de îmbujorarea ceasului mort,
iar mărțișorul zdrențelor sfioase
zvârcolea plumbul buzele puturoase.
Am uns degetele decenței cu alifia păcatului
și zmeul bârfelor de incubator fabrica ouă de aur,
când psihologia vâslelor astupa gura trecutului tău,
solzii peștilor de carton trăiau în bezna de beton.
Bulele de aer ale felinarului nostru
stingeau lâna semințelor din amor,
firicelul de sânge amorțit al mâinilor
înnoda infinitul albastru în dormitor.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
