Scuze pentru intarziere! Am avut o saptamana ...nasoala...
Spor la citit!
JULIE'S PART.
M-am rezemat de marginea mesei, sorbind cateva guri din lichidul amar, apoi am lasat ceasca, cautandu-l pe Harry. Cand am ajuns in hol, usa era deschisa.
A plecat?!
Am pasit peste prag, punandu-mi mainile in san si muscandu-mi interiorul obrazului. Audi-ul negru era inca parcat langa Range-ul meu, iar pe alee era o dara rosie, spoita. Am inceput sa bat din picior, asteptand ca Harry sa iasa de nicaieri cu o cutie de vopsea rosie in mana, dar bineinteles ca nu s-a intamplat. Am intrat in casa, urmarind o melodie. In hol, telefonul lui Harry zacea pe jos. L-am ridicat si am verificat mesajul,e ra de la un numar necunoscut.
"Harry, ai grija! xVane"
Vanessa?! Cea care a... s-a...Ugh! De ce?Cine? M-am lasat in jos pe usa, strangand telefonul in pumn. Priveam unul din peretii albi, de parca era o opera de arta.Inainte sa pot schita ceva, telefonul a sunat din nou, era Zayn.
"Harry! Oamenii lui Maroon sunt in oras!" a urlat el.
"Z-Zayn?" am spus si lacrimile au inceput sa se rostogoleasca pe obrajii mei.
"Julie? Ce s-a intamplat? Unde e Harry?"
"L-l-au luat, Zayn!" am mormait printre sughituri.
HARRY'S PART.
-"Acasa, nu vrei sa mergi acasa?"
"Unde acasa?"
"Acasa la tine, doar nu vrei sa mergi la mine din prima zi."
"Sti, comentariile tale rautacioase nu ajuta, daca vrei sa fim prieteni si chiar..."
"Stai, cine a spus ceva de prieteni?" ...
-"Esti asa de...."
"Da...Sunt g-gata." ...
-"Ti-e frig?"
"Nu."
"De ce m-ai adus aici?
-"Stiu ca sunt..."
"Nesimtit? Magar?"
"Schimbator...." ...
-"Ai 10 minute, Styles."
"Julie..."
"Eu...." ...
-"Eu sunt omul de legatura al unchiului meu. Iau serviete si le duc la destinatar. Jaden, se ocupa cu aceleasi lucruri cu care se ocupa Bruno..tatal tau.."
"Jaden si Bruno sunt rivali. Bruno a rapit-o pe fiica lui Jaden in ziua cand ...ti-am lasat scrisoarea. Am mers la sediu, camuflat intr-o ferma, de la marginea Brookylin-ului sa o salvez pe verisoara mea.. Zayn e mana dreapta a lui Jaden, ei bine..era. Jaden a plecat dupa ce am fost ...sti tu... impuscat."
"Si acum?" ...
-"Acum sti ce este intre noi?"
"Nu. "
"Vreau sa simt asta." ...
-"A iesit din inchisoare."
"L-a trimis pe Roger sa ma caute!"
"A fost aici?!" ...
-"E normal sa ai instinctul ala."
"Ce instinct? Sa vreau sa te protejez de tot raul din lume? Nu o sa o fac niciodata cum trebuie."
"Ce vrei sa spui?"
"Daca te-as proteja de tot ce e rau, asta ar insemna sa te tin departe de mine."...
-"Plec."
"Poftim?" ...
-"Mi-a fost dor de zambetul tau."
"Nu o sa stii niciodata cate se ascund in spatele lui." ...
Lumina puternica m-a fortat sa deschid ochii, apoi sa ii inchid strans, parasind valul de amintiri ce imi roia in cap. Mi-am clatinat capul, inca ametit si am incercat sa deschid din nou ochii. Imaginea era incetosata, iar tot ce vedeam erau niste linii negre si albe, care intrau una in alta, apoi iesau. Era mai rau ca intr-un film 3D.
"Era si timpul." se aude o voce al dracu de cunoscuta.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa incerc sa-mi strang palmele in pumni, dar mainile imi erau legate la spate si muschii nu imi raspundeau. Am deschis larg ochii, iar imaginea a devenit clara. Mai clara decat imi doream...
"Tarfa!" am spus ragusit, apoi am tusit repetat.
Durerea din piept era amplificata, iar capul statea sa-mi explodeze.Mi-am ridicat privirea, apoi am incercat sa imi mentin capul sus. Am clipit repetat, iar clona nu mai era acolo. Inainte sa iau o gura mare de aer, mainile mi-au fost dezlegate, iar scaunul mi-a fost tras, lasandu-ma sa cad. M-am lovit de podeaua rece, scrasnind din dinti. Nu aveam tricou, iar mainile erau ca niste curele. Nu le puteam misca in niciun fel, la fel si restul corpului.
"Pradatorul a fost vanat, Styles." a bombanit el, prinzandu-ma de maini si tarandu-ma.
"O sa te omor, clona nenorocita!" am marait, tusind din nou.
Am simtit cum incerca sa ma ridice, dar nu reusea. A injurat, apoi am auzit sunetul unui setar de metal. M-am rostogolit pe o parte, scuipand sange. M-a intors din nou pe spate, calcandu-ma pe umar. S-a aplecat si mi-a intins o oglinda.
"Nu mai esti asa dur acum. Nu, Styles?"
M-am uitat in oglinda murdara, privindu-mi reflexia moarta. Eram palid, aveam cearcane, iar pe piept aveam o pata mare viloet. Cand a luat oglinda, s-a aplecat pana a ajuns la cativa centimetrii de fata mea
"O mori, Styles. Exact cum a murit fratele meu! Dar o sa schimb putin planul." a ranjit.
"O sa te chinui, pana iti scurg tot sangele din corp. M-ai auzit, Styles?" a continuat, mai mult suipand.
"Poti sa imi iei capul, nu eu am facut asta." am zambit stramb, iar el s-a ridicat.
"Vezi tu...Andrew a rapit-o pe Julie si a incercat sa..." m-am oprit simtind cum sangele imi alerga in vene, dar furia s-a oprit in prag.
"Juliette Maroon?"
"Iti jur ca-"
"Shh! Gandeste." a inceput, ridicand o spranceana.
"Cand o sa afle ca tu esti aici, cu o cantitate orbitoare de otrava in organism si o sa mori in cateva ore, o sa fie devastata. O sa aiba nevoie de consolare. Si cine o sa o injunghie in spate?"
"Ai ghicit! Eu!" si-a raspuns, ranjind.
"Sa nu indraznesti sa te atingi de ea!" am marait.
"O sa sfarsesti fara gat, asta doar ca sa vada cum iti sta!" am ras, oprindu-ma brusc si tusind.
"E in stare sa distruga tot ce ii sta in cale." am rostit fiecare cuvant cat am putut de clar, iar el a afisat o figura panicata, apoi a ranjit.
"Nu! Ea e cea mai pura persoana pe care am cunoscut-o!" a mormait..
"Este atat de pura si inocenta." am inceput.
"Pana iei ce e al ei." am adaugat privindu-l satisfacut de faptul ca parea al dracu de speriat.
"Nu!" a urlat , punandu-si o mana pe frunte.
"E mai posesiva decat ai fost tu vreodata."
A venit spre mine, lovindu-ma cu piciorul de repetate ori, apoi a iesit din incaperea luminata de cateva neoane albe. Simteam cum organismul meu lupta cu otrava. Simteam ca fierb. Transpirasem, iar pata violet se extinsese.
JULIE'S PART.
Am oprit motorul masinii, ramanand pe scaunul soferului. Mi-am lipit capul de volan si am inspirat adanc, apoi am expirat pe gura. Mi-am sters lacrimile si am incercat sa ma calmez. M-am uitat prin geamul fumuriu, asteptandu-l pe Zayn. In timp ce imi suflam nasul, protiera s-a deschis, facandu-ma sa tresar.
"Coboara, Julie." a spus brunetul privindu-ma.
Am tras de nas, aruncand servetelul si am coborat, urmandu-l. Aerul era destul de rece, iar copacii se unduiau din cauza vantului.
"Ce faci?" l-am intrebat in timp ca ma asezam pe canapea.
"Telefonul lui e la tine, nu?" a intrebat, intinzand mana.
I-am pus obiectul in mana si a inceput sa caute in el. A citit mesajele, s-a uitat in galerie, la apeluri. Nici eu nu imi perminteam sa fac asta. A dat cu piciorul in masuta de cafea, proiectand-o in perete. A s-a ridicat de pe canapea si a pus telefonul la ureche si cealalta mana pe ceafa, iesind din birou. Mi-am strans genunchii la piept, punandu-mi mainile in jurul lor.
"Cine rahat e Arthur?!" l-am auzit pe Zayn.
"Cum?!"
"E imposibil!"
"Vanessa, te rog! Calmeaza-te!"
"Nu inteleg nimic, daca nu te opresti! Te rog, linisteste-te!"
"Bine.Trage draperiile si nu iesi din casa pana nu iti spun eu. Mike trebuie sa fie extrem de furios."
"Da."
Am iesit din birou, urmandu-l pe Zayn. Cand am ajuns langa el, mi-a intins telefonul si a trecut pe langa mine, intrand inapoi in birou. A deschis laptopul si a inceput sa butoneze. Il priveam pe geam, dar nu puteam vedea exact la ce se uita. A conectat un cablu la telefon, apoi l-a scos, inchizand laptopul si iesind din birou. Odata ajuns pe pista, mi-a facut semn sa il urmez. A urcat in masina mea pe scaunul soferului, asezand telefonul in suportul de pe bord. M-am urcat pe scaunul pasagerului, punandu-mi centura.
Nu o sa gasesc un mod de a explica ce simteam. Nu puteam sa vorbesc. Stateam lipita de scaun privind in fata. Simteam cum inima imi sarea din piept, iar frica si tristetea imi devorau sufletul.
"Harry e cea mai puternica persoana pe care o cunosc, nu o sa lase nimic sa se ti intample. Iti promit!" a spus Zayn, spargand tacerea mormantala.
L-am privit, apoi mi-am rezemat capul de geam. Cerul era acoperit de nori gri, ce preveneau o furtuna urata.
Nu intelege...
Nu e totul mereu despre mine! E despre el! Ce conteaza siguranta mea, daca el nu e in siguranta?! Cum pot fii eu in siguranta daca tot ce iubesc nu e? Gandul mi-a zburat la ce am auzit din conversatia telefonica a lui cu Vanessa.
La mentionat pe Arthur.
"Arthur crede ca Harry l-a impuscat pe Andrew." am realizat, socata.
"Ce?"
"Zayn, Arthur e fratele lui Andrew." am spus, cu o urma de teama in voce.
"Nu asta conteaza acum."
"Ba da!" m-am rastit, iar el a apasat frana brusc, facandu-ma sa ma aplec in fata, apoi sa ma lovesc de scaun.
"Ramai aici." a zis serios, coborand din masina.
Am ramas cu gura cascata, in scaunul meu, privindu-l pe Zayn ce traversa strada, intrand intr-o cladire. Mi s-a spus de atatea ori sa stau in masina, in timp ce ei intrau in belele, incat aveam de gand sa cobor si de data asta. Daca el chiar crede ca o sa stau cu mainile in san se insela amarnic.
Cand am pus mana pe portiera, gata sa o deschid, un barbat imbracat in negru a trecut pe trotuar. Mi-am lasat capul in jos, uitand ca geamurile erau fumurii, apoi mi-am ridicat privirea. Purta un palton lung, negru, ascunzandu-se dupa gulerul ridicat.
Era Arthur.