Capitolul 4
Megan POV.
- Familia Bieber?
- Nu, Larisa! spun usurata. Nu e Justin pe fir.
Inchid telefon, mai bine zis il trantesc pe masa si continui sa mananc. La scurt timp dupa ce strang masa si hranesc pisica, suna soneria. Ma regasesc in dreptul usii de la intrare si ii dau voie lui Deni sa intre in casa. O masor din cap pana in picioare si observ ca a inghetat toata! Ii frec umerii inghetati si vad cum ii dardaie dinti in gura.
- Ce jocuri ai ales pentru mine, Megan? Nu vreau sa stau prea mult.
- De ce? Acum apari, acum pleci. Nu ti-am ales nimic, iti las tie onoarea asta.
In timp ce urc spre camera, o privesc pe Deni care ma urmeaza fara sa zica nimic, inchizand usa in urma ei. Traversam holul lung si ingust, dupa care intram in camera. Evident, curatenia domina, insa nu multumita mie. Daca ar fi fost dupa mine, arata ca si de dimineata.
Deschid din nou laptop-ul si vad un mesaj nou, nu ca m-as fi asteptat sa fie de la Tory. Fata mi se lumineaza, iar un zambet scurt imi traverseaza privirea. Deni ma priveste mirata de ceea ce vede si inainte sa-mi adreseze vreun cuvant, isi trage o palma peste fata inghetata.
- Megan? Tu poti zambi? intreaba aceasta dintr-o data.
- Probabil, spun fara sa-i acord pic de atentie.
- Apropo, sunt aici din doua motive! Vrei sa stii?
- Nu prea, dar fac pariu ca imi vei spune!
In timp ce Deni spune cat in luna si in stele, eu sunt profund pierduta in mesajele lui Tory. In mesajul care mi l-a lasat dupa ce am plecat sa mananc: էօɾყ : Daca mai intri in seara aceasta pe mess, te rog sa-mi da-i un buzz, Tim. Imediat ce termin si ultimul cuvant de analizat, ma indrept catre vechea mea conversatie cu Tory si ii dau un buzz care s-o trezeasca.
- Megan? Esti macar putina atenta la ce spuneam? Unde sunt jocurile? Aici e muzica.
- Pe birou. Jos, de fapt! Nu, stai, mint! E sus.
- Multumesc! Auzi, mai incolo, eu si cu verisorul meu mergem sa ne indopam cu mancare nesanatoasa. Vrei sa vii si tu? Sau ai de gand sa stai pe calculator toata noaptea, ca de obicei?
- Nu, spun cu ochii tinta in ecrac. Adica da!
- Poftim?
- Nu vin. Dar voi ramane cu calculatorul!
- Bine, cum doresti!
Las laptop-ul pe pat si ma ridic usor catre fata care pare dezamagita de decizia mea. Ii sarut ambii obraji, dupa care o conduc catre iesire exact cum m-a rugat. Imediat ce usa ramane intre-deschisa, frigul patrunde prin toata casa si imi strabate corpul acoperit cu haine nu tocmai potrivite pentru acest anotimp.
Deni iese cat poate de repede si ridica o mana deasupra capului, clatinind-o catre mine. Imediat dupa ce-i repet gestul, inchid usa si fug cat pot de repede catre dormitor. Cu toate ca mama m-a avertizat sa nu stau atat de mult la calculator, ignor rugamintea si ma concentrez pe mesajele lui Tory.
Si totusi, acum sunt mai obsedata decat eram inainte. Dar nu de calculator si nici de laptop, din contra, de Tory! Ea e noua obsesie si nu mi-e rusine sa recunosc. Ma asez in pat si reincep conversatia cu Tory, care m-a asteptat o vesnicie.
Tim: Esti treaza sau ai adormit bustean? Cum a fost dusul fara mine?
Tory: Sunt inca in forta, dusul mi-a furat somnul. Ce face batranul, Tim? Ti-am lipsit?
Tim: Nimeni nu poate uita de tine, Tory. Esti prea dulce!
Tim: Eu fac destul de bine, tocmai ce am avut o vizita. Esti timida?
Tory: Da, sincer, da!
Tim: Avem o tona de lucruri in comun. Ce fel de muzica asculti? Trupe mai ales.
Tory: Evanescence, Dir en grey si multe altele! Nu imi spune ca iti plac si tie!
Tim: Poftim, Tory? Sunt innebunit dupa ele! Serios acum!
Tim: Ai fost vrodata indragostita?
Dupa 10 minute de asteptare, realizez ca Tory nu-mi va raspunde niciodata la ceva atat de personal. Iar din pacate, asta imi va da planul peste cap!
Cobor in sufragerie, merg prin bucatarie, apoi urc iar scarile si astept cu sufletul la gura raspunsul fetei. Dupa inca cateva secunde, intru pe facebook-ul meu si observ o solicitare de prietenie. Imediat ce o accept, ma trezesc cu un mic "salut" dupa primele 3 secunde. Nu stau deloc pe ganduri si dupa 10 minute de vorbaraie pe facebook, ii dau Id-ul meu de mess lui Tory.
Tory: Salut!
Megan: Buna, Tory!
Realizez ca fac o mare prostie, una imensa! Dar acum ca tot m-am varat in ea, n-am ce face, trebuie sa continui! Imi pun mainile in cap si incep sa vorbesc de parca as fi de vina pentru tot ce se intampla. Nu eu sunt de vina, ci Tim! Continui conversatia putin crispata.
Megan: Da, fratele meu mi-a tot povestit de tine zilele acestea. Nu am cum sa uit numele de Tory!
Tory: Chiar vorbeste de mine?
Megan: In fiecare secunda! Am noroc ca e departe de mine, caci daca eram inca sub acelasi acoperis, nu-l mai suportam!
Megan: Tu esti in poze, nu? Esti tare draguta!
Tory: Da. Stii, mie nu-mi plac persoanele care isi pun poze false sau si mai rau, se dau drept alta persoana. Nu stiu! Mi se pare atat un act de lasitate cat si de frica.
Imi las privirea in pamant si realizez ca ceea ce fac nu e deloc bine. Vinovatia incepe sa-mi manance sufletul pana la ultima bucatica. Dar totusi, nu o voi lasa niciodata pe Tory sa afle adevarul despre mine si Tim.
Continui conversatile cu Tory pana la ora 2 noaptea, timp in care vorbesc numai tampenii. Insa, de la 3 noaptea incepe Tim sa vorbeasca cu Tory. Acest schimb ma innebuneste, nu stiu cat o mai continui sa ma prefac. Totul devine din ce in ce mai rau!
Tory: Da, Tim, am fost indragostita, dar am fost indragostita de persoana gresita.
Tim: Tory, nu uita, cu mine, tu vei fi in siguranta!
Tory: Ce vrei sa spui, Tim? Vrei sa fim impreuna?
Tim: De ce nu? Incercarile nu dau totdeauna gres.
Tory: Atunci, da, vreau!
Cred ca m-am bagat intr-o belea fara cale de scapare! Nu pot sa cred cat de repede l-a indragit Tory pe Tim. Adorm bustean dupa 5 minute, imi afund capul in pernele sufocate cu puf, dezvelita, iar laptop-ul deschis.
Ninsoarea nu inceteaza deloc, stratul de omat se dubleaza, iar masinele nu mai au pe unde sa circule. Lumina de afara contureaza peisajul noptii mirifice de iarna si ii da o alura de basm.
***
A doua zi de dimineata, ma trezesc cu cateva minute inainte ca mama sa intre in camera. Aceasta ma gaseste in pat jumatate dezvelita si jumatate invelita. Trage patura si peste partea cealalta a trupului inghetat de frig, insa ma ridic din pat mai obosita ca niciodata. Pun pariu ca ochii mei sunt mai rosii de cat o rosie coapta.
- Stiam ca nu ma vei asculta, Megan!
- Am ascultat! spun pe un ton somnoros. Am stat mai putin decat data trecuta.
- Haide, fugi la scoala! Nu vreau sa mai intarzi.
Imediat ce mama paraseste camera, ma trantesc in pat si imi duc ambele palme catre fata.
- Dar nu vreau sa merg azi la scoala!
***
Imediat ce termin ultima ora, ma simt mai obosita ca niciodata, ca si cum am fost o zi in armata. Nici nu ma mai gandesc sa raman cu colegi la vorba, ma duc direct acasa! Deschid usa de la iesire si fara sa-mi dau seama, ma lovesc violent cu fruntea de-un piept solid si cad la pamant dupa cateva secunde.
Inainte sa incep sa injur sau sa jignesc, ma uit spre persoana care m-a accidentat si realizez ca m-am lovit de rai. M-am lovit de cel mai frumos baiat posibil!
Raman cu ochii fixati pe mana lui care imi strabate umarul rece si abia daca reusesc sa-l salut. Ies imediat din transa, iar obraji mei prind o noua culoare, un rosu mai aprins decat orice rochie din dulapul meu.
- Imi cer scuze! Nu te-am vazut venind, sunt extrem de obosita si nu mai dovedesc sa ajung acasa. Dupa atatea ore, ma mir ca ma mai tin picioarele, spun in timp ce acesta arunca un ochi peste betele mele, asa numitele picioare.
- Foarte amuzant! Eu sunt nou, abia ce m-am mutat, e prima mea zi aici. Iar acum ca tocmai te-ai lovit de mine, te pot considera prima cunostinta de aici. Apropo, imi pare rau ca nu te-am putut prinde inainte sa cazi. Greseala mea! Sunt Matt, m-am mutat la clasa a10-a C, e o onoare sa te cunosc!
- Megan Qguar! Incantata de asemenea, Matt. Sunt la clasa a8-a A. Daca nu te superi, putem vorbi maine? Chiar trebuie sa ajung acasa...spun in timp ce arunc o privire catre ceas, apoi catre el care nu-si gaseste cuvintele. Sunt asteptata si la masa, si la teme, si la somn.
- Desigur, Megan! Sper sa ne mai vedem si maine.
- Daca ai stii cat imi doresc eu asta, susotesc imediat la disparitia lui.
Pentru o secunda, m-am simtit in pielea lui Marcel Gothow atunci cand a spus ca e "o onoare". O iau pe scurtatura si merg direct spre casa, fara opriri, fara nimic. In timp ce ma chinui sa nu alunec, imi dau castile jos de la urechi. Mereu cand vin de la scoala, singurul lucru care ma mai tine pe picioare este muzica. Ajung in pragul usii, lihnita si mai mult decat obosita. Deschid usa si imi las rucsacul langa cuier.
- Este cineva acasa?
Deodata, o voce groasa imi raspunde dupa cateva secunde bune.
- Nu, nu este nimeni.
- Si eu ma bucur sa te vad, tata! Ma duc sus, am teme si voi sta mult pe calculator, deoarece am un proiect important la geografie.
Tata iese din bucatarie si ma fixeaza cu o privire de nedescris, ca si cum ar incerca sa se uite prin mine sau ceva de genul. Incearca sa ma prinda cu pisica in sac!
- S-a facut! spune acesta dintr-o data si revine in bucatarie.
Intr-un fel, tata e super naiv, mereu crede tot ce-i spun si nu se prinde niciodata cand mint. Urc treptele scarii si imediat ce ajung in dreptul camerei, observ laptop-ul deschis. Probabil mama a umblat pe el inainte sa plece, sau tata! Inaintez spre pat, ma impiedic de cateva caiete si fara sa ma sprijin de ceva, alunec si cad la pamant aproape inconstienta. De cate ori m-am lovit eu la cap aici, nici degete suficiente nu am ca sa numar. Invart ochii de la stanga la dreapta si ma ridic furioasa de pe podeaua rece. Stai asa! Tory! Nu pot sa cred ca am uitat de ea!
- Nu pot sa cred ca am uitat de Tory! chicotesc in timp ce deschd messenger-ul.
Iau laptop-ul in brate si astept cu nerabdare sa o gasesc pe Tory. Of, Doamne! Eu si cu Tory vorbim de aproape 3 saptamani sau poate chiar mai mult, caci n-am tinut contul. O vad pe Tory online si imediat ce apas pe fereastra ei, primesc un mesaj. Se pare ca iar mi-a luat-o inainte.
Tory: Tim! Ce faci? Pe unde ai fost?
Tim: Tory, draga mea! Daca ai stii cat de dor mi-a fost de tine! Pai, stai sa vezi! Am fost cu un prieten, cu Karl si am facut o prostie imensa. Era sa ma calce masina, dar se pare ca am scapat. Am dat drumul la niste caini si apoi ne-au alergat pana la o trecere, vai si i-am spus ca nu este o idee buna! Tu, frumoaso? Cum te-a fost ziua ?
Tory: Nu cred! Ai minte? Daca ai cap ce-ti mai trebuie si minte? Sa nu mai faci asta niciodata! Nu vreau sa risc sa te pierd vreodata! Eu mai nimic, doar scoala, scoala si iar scoala!
Tim: Poate. Dar ma iubesti asa nebun cum sunt, nu?
Tory: Da, desigur ca da! Esti un blond nebun, dar te iubesc!
Tim: Mult?
Tory: Da!
Tim: Cat de mult?
Tory: Cat se poate de mult!
Tim: E un fel de pretext! Ce faci acum? In afara faptului ca ma lasi sa te bat la cap?
Ridic ochii din laptop si intalnesc privirea tatei. M-am ars!
- Tu iti faci temele sau stai pe calculator, Megan?
- Teme, evident! Ti-am spus ca am un proiect de facut. De ce intrebi? Intru in panica.
- Intrebam! Nu ca mama ta m-ar fi avertizat in privinta aceasta, spune aceasta cu gandul la plecare. Oricum, nu o sa ma pacalesti niciodata, nu-ti poti pacali tatal!
- Desigur, desigur! ingan cu un ranjet ciudat pe fata. Eu? Nici vorba!
- Bine! O sa te chem cand se face mancarea. Bine?
Imediat ce tatal meu dispare din camera, imi indrept inapoi privirea catre laptop.
Tory: Daca stau mai bine sa ma uit la pozele tale, Tim, esti incredibil de dulce!
Tim: Nici vorba! Daca eu sunt dulce, inseamna ca tu ar trebui imi faci carii!
Tory: Tu mereu ai replica pentru toate, Tim! Apropo, eu ma duc la culcare, nu mai pot sa stau nici o secunda. Plus ca maine am o zi lunga.
Tim: Si, eu Tory!
Tory: Zau? Ce faci tu maine?
Ma lovesc violent cu palma peste frunte si incerc sa nascocesc ceva atat inteligent cat si credibil.
Tim: Dau interviu! Vreau sa ma angajez pe post de Dj la un club de seara din aproprierea casei si am deja emotii.
Tory: Inteleg! Vorbim maine si iti tin pumnii! Noapte buna!
Tim: Te iubesc, Tory!
Tory: Si eu.
Ma emotionez la aceasta afirmatie si inchid laptop-ul. Incep sa cred ca-mi place mie Tory, mai mult decat lui Tim! Imediat ce cobor treptele si ajung in bucatarie, tata se intoarce cu spatele. Ascunde el ceva de mine.
- Masa e servita! spune acesta si tresar la auzul vocii sale groase.
Observ o pizza imensa pe farfuria din mijlocul mesei si rup o bucatica din ea. Ma asez pe unul dintre scaune si astept ca tata sa o taie feli. In timp ce el baga adanc cutitul in blat, impinge cu piciorul cutia de la pizza.
El incearca sa ma faca sa cred ca pizza e facuta de el, in zadar, de fiecare data imi dau seama ca este cumparata. Dar cand o sa priceapa si el asta?
Dupa doua ore, eu si cu tatal meu ne regasim in acelasi loc la un pahar de suc si la putina barfa. Imediat ce ma anunta ca are treaba, urc in camera mea putin obosita.
Deschid caietul de pe birou si il rasfoiesc putin. Ma opresc la ultima pagina si ochii mi se fac cat cepele atunci cand vad ca maine am de dat teza la romana!
- O, doamne, teza! strig ingrijorata.