Cântec Trist

Capitolul 15

Capitolul 15

Tory POV.

Simt cum apa imi intra in urechi, deschid ochii si ii inchid intr-o secunda. Ma ridic din cada plina cu apa si iau o gura mare de aer. Privesc in jur si incerc sa ma linistesc. De data aceasta am stat mai mult decat trebuia. Ma ridic din cada, imi sterg fiecare particica a corpului dupa care iau halatul pe mine si ies din baie.

Este ajunul Craciunului iar eu fac baie, cel mai bun mod in a sarbatori de pana acum. Imi ususc parul umed si ma imbrac in ceva comod. Imi dau ochii cu putin negru iar buzele le colorez intr-un sangeriu fabulos. Nu am fost niciodata atat de agitata! Scap parfumul pe jos si imediat ce dau sa-l iau, aud o voce groasa din hol.

- Cat ai crescut!

- Poftim? intreb speriata si observ o figura cunoscuta langa usa mea.

- Te-am speriat? Imi cer scuze. De fel, nu fac lucruri din acestea, spune acesta venind in dreptul meu si luandu-mi parfumul de pe jos.

- Putin. Nu ma asteptam sa vii atat de repede, spun in timp ce unchiul meu ma priveste cu ochii injectati de un rosu deschis si ma prinde de mana stanga.

- Te-ai facut atat de frumoasa, fata mea! Parul acesta ciufulit, exact ca al mamei tale in tinerete, ochii de un albastru inchis, niciodata nu-mi pot da seama daca e un albastru sau un capui adanc. Fata alba, buzele perfect conturate cu acest sangeriu, ai mai slabit putin! Esti atat de schimbata, spune acesta lin si uitandu-se la bluza mea dominata de dungile rosii.

- Orice om creste si se dezvolta, draga unchiule. Mama si tata vor veni mai pe seara, oricum, nu vor rata Craciunul. Crede-ma!

Din vorba in vorba, unchiul se aseaza pe canapeaua din sufragerie si da drumul la televizor. El tot timpul ma baga in seama, afla ce are de aflat, dupa care ma lasa sa fac ce-mi convine. Restul invitatilor ar trebui sa soseasca pana acum, e aproape 8.

Ma invart pe langa bradul inalt si aranjez fiecare beculet care e gata sa cada si sa se sparga pe podeaua rece. Apar verisorii mei care evident sunt niste jucarii fara bateri. Apoi vin rudele mamei, cativa vecini si tot asa. La ora 10, abia daca mai puteam sa merg prin sufrageria sufocata de atatea suflete.

Apar si parintii mei care iau sub control situatia, in timp ce eu ma refugiez pe balcon pentru cateva secunde si imi aprind o tigare.

De cand m-am despartit de Tim am inceput sa fumez, am luat-o cu incetul, n-am vrut sa grabesc pasul la un pachet pe zi. In timp ce las fumul sa iasa din plamani intoxicati privesc lumina care intra in camera, doar o portinune de de lumina invadeaza coltul camerei. Deodata, usa se deschide larg si o observ pe Georgi care intra si inchide usa dupa ea. Avand in vedere ca este colega mea noua de banca si o respect, n-am sa-i spun nimic.

- Iar fumezi aici? intreaba aceasta asezandu-se langa mine.

- Pai am alt undeva unde sa fumez? Casa e plina de oameni! spun in timp ce imi desfac parul, iar Georgi incepe sa-mi faca codite impletite.

- Uite, Tory, nu vreau sa dezgrop mortii, insa stiu ca nu esti in pielea ta! De cand ai venit de la Brasov ai devenit mai rece, mai rea, mai nepasatoare. S-a intamplat ceva? Stii ca imi poti spune orice doresti.

- Nu s-a intamplat nimic. De ce s-ar intampla ceva? intreb brusc si trag scrumiera langa mine.

- Da-mi si mie una, spune aceasta in timp ce vine mai aproape de mine si isi aprinde si ea o tigare.

- Urasc Craciunul! spun in timp ce Giorgi trage din tigare, apoi scoate fumul din plamani.

- Cum poti sa spui asa ceva?