Cântec Trist

Capitolul 2

Capitolul 2 

Megan POV.

Fara sa-mi dau seama, atipesc cu laptop-ul in brate, iar mama imi face o vizita de dimineata. Clipesc alene si observ picioarele dezgolite, patura imprastiata pe jos si alte caiete pe langa ea.

Mama salta sprancenele sus atunci cand vede sosetele mele de la antrenament intr-un castron si ma ridic din pat  amuzata de aceasta imagine. Probabil iar crede ca sunt somnambula, exact ca acum o saptamana cand mi-a aruncat o cana de apa-n ochi.

Mama ma impinge usor inapoi in pat si arunca patura pe mine, fara sa-si dea seama ca pentru prima oara sunt treaza atunci cand ma prinde-n flagrat.

Aceasta imi saruta fruntea usor si in doua secunde, se gaseste in fata geamului si il inchide, simtind frigul din camera. Mama paraseste camera intr-o liniste cumplita, iar somnul ma cuprinde din nou in bratele sale largi si calduroase.

Peste cateva ore, ma trezesc buimaca si inainte sa ma dau jos, imi intind oasele incordate. Incep sa caut laptop-ul prin toata camera si ia-l de unde nu-i!

Simt cum capul mi-e gata sa pocneasca de nervi. Daca stau sa-mi aduc bine aminte, mama mi-a facut o vizita prin camera de dimineata, laptop-ul trebuie sa fie la ea. Deschid usa de la camera si ma grabesc catre sufrageria larga de la parter, traversand toate treptele scarii zgomotoase.

Nu e nimeni, nici macar pisica! Gasesc laptop-ul pe masa micuta din fata televizorului, plus nu stiu cata mancare, avand in vedere ca iar sunt singura acasa.

Iau o punga de pufuleti si imediat ce ma vad cu laptop-ul in mana, urc inapoi in camera mea. Sunt atat de curioasa daca Victoria mi-a trimis ceva, nu stiu de ce sunt atat de agitata, e ca si cum urmeaza sa iau premiul Oscar sau ceva de genul. Deschid laptop-ul pe care mama nu l-a inchis, caci nu stie si observ un mesaj de la Victoria care pare destul de recent.

Victoria Larkin: Imi cer scuze! Dar nu te voi adauga pana nu-mi raspunzi la o intrebare! De ce vrei sa te adaug in lista de messenger?

Jur ca e cea mai seaca intrebare! Ca si cum intrebi vaca de ce-i place iarba !

Tim Qguar: Probabil ca vreau sa ne cunostem mai bine, esti foarte draguata si am vazut ca avem multe in comun! Plus ca tu mi-ai dat cerere de prietenie. Nu ar fi pacat sa nu ne cunostem? Pace!

Rasul ma umfla, gandindu-ma inca la intrebarea ei ridicola si ma las cu spatele de parchetul rece. Trebuie sa merg la scoala, altfel am facut temele acelea degeaba aseara.

Ma ridic imediat in picioare si ma indrept catre baie unde imi clatesc fata cu apa. In timp ce-mi frec dintii cu periuta dura, imi privesc mutra seaca-n oglinda si realizez ca o schimbare n-ar strica deloc. Las cana pe chiuveta si imi dau jos tricoul de pe mine. Iau o pereche de pantaloni gri, chiar stramti, un tricou negru din bumbac si cizmulitele de cauciuc care ma aseapta in hol. Orele incep la 12, mai am jumatate de ora!

Ma intorc la laptop unde Victoria mi-a raspuns deja, probabil ca acum s-a trezit si ea. Ma impiedic de firele conectate la priza, dar imi mentin echilibru si ma asez langa laptop. Observ doua mesaje, unul de la Victoria, evident! Si unul de la Denisa, una dintre cele mai bune prieten ale mele. Mai intai il verific pe cel al Victoriei cu sufletul la gura, caci Deni mai poate astepta!

Victoria Larkin: Bine, bine, domnu' Tim! Haide, deschide messengerul si da-mi accept in lumea ta. Apropo imi poti spune Tory, Victoria e pentru doamne, eu inca sunt o domnisoara!

Deni Lungu: Ce faci, Tim? Mai traiesti? Megan?

Nu stiu de ce, dar ma simt foarte fericita ca in 5 secunde Tory va face parte din viata mea, de fapt, a lui Tim. Acum, trebuie sa faca si ea un efort si sa intre odata! O observ prin lista de contacte si un zambet scurt, dar stupid imi apare pe fata.

Tim: Salut!

Tory: Buna, Tim! Ce faci?

Tim: Bine, ma uit la pozele tale. Cum poti fi asa frumoasa?

Tory: Nu, nu sunt. Nu mai face complimente fara rost. Cati ani ai? Si de unde esti?

Tim: Speram ca facebook-ul sa fi raspuns la toate intrebarile tale legate de asa ceva. Am cam 21 de ani si sunt din Timisoara, dar m-am mutat in Berlin cu cativa ani in urma. Tu?

Tory: Am cam 14 ani, sunt chiar din capitala, din Bucuresti. Probabil ca-ti aduci aminte cateva secvente de cand erai in Romania, cu Timisoara sau pe unde ai mai fost tu. Nu e asa?

Tim: Da, sigur. Nu-ti face griji! Stiu de unde am plecat, Tory.

Conversatia dintre Tim si Tory se intrerupe pentru 5 secunde, deoarece telefonul suna intr-o nebunie in buzunarul meu. Incerc sa nu raspund si sa fiu atenta la Tory, insa mi-e imposibil, sunetul produs de telefon ma omoara! Apas pe butonul verde din stanga si ii raspund mamei care insista.

- Presupun ca te-ai trezit, nu Megan?

- Da, m-am trezit, spun in timp ce imi vine sa stranut. Te-am auzit dupa primele 20 de apeluri! Nu mai era nevoie sa insisti. Care ti-e dorinta?

Mama incepe sa rada cateva secunde, dupa care devine la fel de serioasa cum e deobicei.

- Am vrut sa vad ce faci, draga mea! E ceva rau in asta? Intr-un fel, daca as fi acolo cu tine in camera, mi-as da...spune aceasta dar nu o las sa continue.

- Stiu, mama, ochii peste cap, continui propozitia sigura de ceea ce ar fi trebuit sa urmeze.

Mama rade in continuare cu pofta, insa ma cearta putin, caci altfel nu s-ar simti ea bine. Ma anunta ca nu ajunge la cina si ca ar fi bine sa ascult de tata daca vreau ceva bun de mancare pe seara, caci el si gatitul, “baba cu mitraliera”.

In mod normal i-as adresa intrebari precum "Sigur esti la munca? Pot vorbi cu colega ta sa fiu sigura? Oare pentru munca ramai? Tata stie?" dar nu, azi ma multumesc cu un simplu "bine". Imediat ce termin conversatia, revin la laptop unde Tory cred ca m-a asteptat un miliard de ani pana am terminat.

Tim: Tory? Mai esti?

Tory: Desigur! Asteptam sa imi raspunzi, m-am uitat la pozele tale de pe facebook, nu arati rau deloc, chiar pot spune ca “te pastrezi” pentru varsta ta.

Tim: Ce vrei sa spui? Ca arat ca unul de 30 de ani, Tory? Evident ca ma pastrez, sunt în forta la varsta asta! Apropo, am observat ca avem foarte multe in comun dupa spusele profilului tau.

Tory: Cum sa nu! Nu esti singurul baiat de la care am auzit-o.

Tim: Pardon, barbat!

Tory: Da, in fine! Ce vis ai? Ce vrei sa fi în viata asta, în lumea asta?

Tim: Eu, Tory? Vreau sa fiu Dj! Stiu sa cant la pian si ma descurc chiar bine. Am o inclinatie spre muzica. Tu?

Tory: Te-am intrebat doar asa, pentru ca acum esti mare! In caz ca ai uitat, eu am doar 14 ani si daca tot m-ai intrebat as prefera sa devin designer vestimentar.

Tim: Mai ti minte cand te-am spus ca avem multe in comun? Designul tine de desen. Ei bine si mie imi place sa desenez, chiar desenez si imi place munca mea. O sa-ti trimit un desen, odata. Daca doresti, evident.

Tim: Mai bine plec, daca continuam tot asa cred ca n-am sa ma mai opresc din vorbit. Mai ales cu tine! Intri mai pe seara?

Tory: Da. Eu sunt mereu aici, la orice ora!

Tim: Pa, Tory! Sa ai o zi cat se poate de buna! Si apropo, un lucru care nu te-am întrebat! Ai prieten?

Tory raspunde dupa 2 minute indelungate.

Tory: Nu, nu prea ma descurc cu iubiti.

Inchid laptop-ul si ma gandesc la ceea ce mi-a spus Tory. Oare nu stie sa iubeasca de nu se descurca cu iubiti? Ori nu vrea pe nimeni? Desigur! Nu vrea pe nimeni, dar pe Tim il va vrea!

Ma uit la ceas si observ ca a trecut mai mult de jumatate de ora. Imi iau repede rucsacul si ma indrept catre hol, unde ma incalt, imi pun haina groasa pe mine si ies afara. Incui usa si merg catre scurtatura. Se pare ca voi intarzia la prima oara din cauza prostilor mele!